Monologul lui Dumnezeu

18 octombrie 2008
M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui
doua trei cuvinte, multumindu-mi pentru cele ce ti s-au intamplat,
cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat
ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a
merge la seviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna
dimineata! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt
alaturi, Am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele.
Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand
grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de
ocupat, nu ai avut timp nici acum sa-Mi spui doua vorbe. Cand te
intorceai de la munca, ti-Am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis
o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca
facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb,
suparat , M-ai injurat . Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum
ziua era, inca, lunga. Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai
programul preferat, Eu am asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu
ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles
tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu
te-am lasat in bezna.. Am lasat veghetori pentru tine o multime de
stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat… Dar nu conteaza!
Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai
multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o
arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te
trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi
Imi vei acorda putin timp din timpul tau.
Iti urez o zi buna!

                                                                  Al tau Tata, Dumnezeu. 


Copilul în mijlocul ispitelor

4 octombrie 2008

                    

Oricine va privi contemporaneitatea noastra
din perspectiva unei vieti normale, pe care au dus-o oamenii n vremurile dinainte,
nu poate sa nu ramna mirat de ct de departe de norma a devenit viata acum.
Notiuni ca autoritate si ascultare, bunacuviinta si amabilitate, comportare n
societate si n viata particulara toate s-au schimbat brusc, s-au ntors cu
capul n jos. Aceasta viata nenormala poate fi caracterizata ca stricata,
alintata. Din pruncie cu copilul se poarta ca si cu un zeisor de familie:
poftele lui snt satisfacute, dorintele ndeplinite, el e nconjurat de
jucarii, distractii, comoditati, el nu este nvatat si educat n conformitate
cu regulile stricte de purtare crestina, ci i se creeaza conditii sa se
dezvolte n acea directie n care l poarta pornirile sale Poate ca aceasta se
petrece nu n toate familiile si nu ntotdeauna, nsa asa se ntmpla suficient
de des pentru a deveni o regula a educatiei contemporane a copiilor si pna si
parintii care au cele mai bune intentii nu pot evita aceasta cu desavrsire.
Chiar si cnd parintii ncearca sa-si creasca copilul n severitate, rudele si
vecinii se vor stradui sa faca invers. Aceasta trebuie luat n consideratie n
educatia copilului .

 
           

Devenind matur, un astfel de om e firesc ca se
va nconjura pe sine cu ceea spre ce a fost deprins de mic: comoditati,
distractii, jucarii pentru mari. Viata se umple de o continua goana dupa
distractii, care snt att de lipsite de orice importanta, nct un vizitator
din secolul XIX, privind emisiunile noastre televizate cele mai populare,
lunaparcurile, reclama, filmele, muzica aproape sub orice aspect al culturii
contemporane s-ar gndi ca a nimerit ntr-o societate de nebuni, care au
pierdut orice contact cu realitatea cotidiana.

 

n zilele noastre, daca ncercam sa ducem o
viata crestina, noi trebuie sa constientizam ca lumea din jur ncearca sa
supuna sufletul nostru ei si n religie (aceasta se poate observa usor n
raspnditele culte care schilodesc sufletele, impunnd supunere fata de un
sfnt parvenit) si n viata lumeasca omul se confrunta azi nu cu ispite
separate, ci cu o stare de ispita permanenta, ba n chipul omniprezentei muzici
de fundal, ba n chipul indicatoarelor si a reclamelor pe strazile oraselor.
Chiar si n familie televizorul deseori devine un conducator tainic al casei,
care dicteaza valorile contemporane, opiniile, gusturile.

 

De peste tot se aude chemarea: traieste cu
ziua de azi, desfateaza-te, relaxeaza-te, simte-te bine. Iar subtextul este
altul, mult mai ntunecat: uita de Dumnezeu si orice alta viata nafara de
aceasta, alunga din suflet orice teama de Dumnezeu si cinstire a sfinteniei.

 

Dar ce pot face parintii pentru a-i ajuta pe
copii sa nfrunte ispitele lumii? Zilnic noi trebuie sa fim gata sa nfruntam
influenta lumii printr-o educatie crestina sanatoasa. Tot ce cunoaste copilul
la scoala trebuie sa fie controlat si corectat acasa. Nu trebuie sa gndim ca
ceea ce i dau copilului nvatatorii este pur si simplu folositor sau neutru:
caci chiar daca el si nsuseste cunostinte si ndemnari folositoare (iar cea
mai mare parte a scolilor contemporane esuiaza rusinos chiar si n aceasta),
lui i se vor preda si multe pareri si idei gresite. Aprecierea de catre copil a
muzicii, istoriei, artei, filozofiei, stiintei si, desigur, a vietii si
religiei trebuie sa vina n primul rnd din familie si Biserica, altminteri
copilul va capata o educatie gresita. Parintii trebuie sa supravegheze ce
nvata copiii lor si sa repare aceasta acasa, mentinndu-se pe o pozitie
sincera si relevnd numaidect aspectul moral, care lipseste cu desavrsire n
instruirea laica.

 
             

Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta
copiii lor, ce filme privesc (ascultnd si privind mpreuna cu ei, daca este
necesar), ce limba aud si cu ce limba vorbesc ei nsisi si la toate acestea
sa dea o nota crestina.

 

n casele n care nu ajunge barbatie pentru a
arunca televizorul pe geam, acesta trebuie supravegheat cu asprime,
urmarindu-se evitarea influentei otravitoare pe care o exercita chiar n casa
asupra oamenilor tineri acest principal mesager al ideilor si parerilor
anticrestine.

 

Loviturile taioase ale lumii mpotriva Ortodoxiei
snt ndeptate n primul rnd asupra copiilor. Si ndata ce la copil s-a format
o atitudine gresita, problema educarii lui n spirit crestin devin de doua ori
mai anevoioasa.

 

Cultul personalitatii ce ni se impune,
relaxarea, indiferentismul, desfatarea, refuzul celui mai nensemnat gnd
despre lumea de dincolo snt diverse forme ale implantarii ateismului.
Cunoscnd ce anume vrea lumea sa faca cu noi, noi trebuie sa ne mpotrivim. Dar
vai, daca urmaresti viata familiilor ortodoxe n lumea de azi si pe urma cum
perpetuiaza ei Ortodoxia lor, se creeaza impresia ca aceasta lupta cu lumea
mult mai des este pierduta, dect cstigata

 

Si totusi nu trebuie sa vedem lumea din jur ca
pe un rau absolut. Noi trebuie sa fim destul de ntelepti, ca sa folosim n
scopurile noastre tot ce e pozitiv n ea. Multe din cele care, la prima vedere,
nu au nici o atributie la Ortodoxie , pot fi folosite n interesele educatiei
ortodoxe.

 

Copilul care de mic este deprins cu muzica
clasica, care s-a dezvoltat sub influenta ei, nu este supus ispitei ritmului
brutal al rockului, pseudomuzicii contemporane, n masura n care snt supusi
cei care au crescut fara nici o educatie muzicala . O buna educatie muzicala,
dupa cuvintele staretilor de la manastirea Optina, curata sufletul si-l
pregatesc pentru primirea impresiilor duhovnicesti.

 

Copilul deprins cu literatura buna, drama,
poezia, care a simtit influenta ei asupra sufletului, care a primit o
satisfactie autentica, nu va deveni un adept irational al televiziunii moderne
si al romanelor ieftine, care pustiesc sufletul si l abat de la calea
crestina.

 

Copilul care s-a nvatat sa vada frumusetea
picturii si sculpturii clasice, nu se ademeneste usor de pervertita arta
contemporana, nu va fi atras de productiile dezgustatoare ale reclamei si cu
att mai mult ale pornografiei.

 

Copilul care stie cte ceva despre istoria
lumii, si mai ales despre cea crestina, despre aceea cum au trait si au gndit
oamenii, prin ce hatisuri au trecut ndepartndu-se de Dumnezeu si poruncile
Lui, si ce viata minunata si demna au dus atunci cnd I-au fost credinciosi
Lui, va putea judeca corect despre viata si filozofia timpului nostru si nu-i
va urma orbeste pe nvatatorii veacului acestuia.

 

Una din problemele care stau astazi n fata
instruirii scolare consta n faptul ca copiilor nu li se mai cultiva simtul
istoriei. Acesta este un lucru periculos si fatal a-l lipsi pe copil de
memoria istorica. Aceasta nseamna ca el devine lipsit de posibilitatea de a
lua pilda de la oamenii care au trait n trecut. Dar istoria, n esenta, se
repeta continuu. Atunci cnd dumneavoastra observati aceasta doriti sa aflati
cum si rezolvau oamenii problemele lor, ce s-a ntmplat cu cei care s-au
ridicat mpotriva lui Dumnezeu si cu cei care si schimbau viata lor, oferindu-ne
noua o pilda stralucita.

 
                  

Simtul istoriei e foarte important si el
trebuie cultivat n copii. n general, un om care cunoaste bine cele mai bune
roade ale culturii laice, care n Rusia aproape ntotdeauna are un rasunet
religios, crestin, capata mai multe posibilitati sa duca o viata ortodoxa
laborioasa, dect cel care s-a convertit la Ortodoxie cunoscnd doar cultura
care este la moda astazi.

 

                   Anume de aceea n lupta noastra mpotriva
duhului lumii acesteia noi putem si trebuie sa folosim ceea ce poate sa ofere
lumea mai bun, ca sa mergem mai departe de acest mai bun; tot ce este mai bun
n lume, daca numai ne ajunge ntelepciune ca sa vedem aceasta, indica spre
Dumnezeu si Ortodoxie.

 

 
                                                                          Ieromonah Seraphim (Rose) (Apologet si filosof
american contemporan convertit la Ortodoxie dupa ndelungi cautari. A studiat
aprofundat budismul si religiile orientale, vizitnd Tibetul si nvatnd
sacscrita veche, pe care mai trziu le va critica n mod stralucit n cartile
sale. A fost calugar si preot al Bisericii Ruse din America. Autor a numeroase
carti si articole, parintele Seraphim a nfiintat Fratia Sf. Gherman din
Alaska, ducnd o activitate misionara uriasa nu numai pentruAmerica, ci pentru
lumea ntreaga. Unele din cartile lui au fost traduse si n limba romna. S-a
mutat catre Domnul n 1983).
                  
 

 


Visul tânărului student

18 septembrie 2008
 

 

 
Un student din vremea noastr? nu era prea hot?rt, dac? s? mearg? sau nu pe calea cea ngust? care duce spre Rai. I se p?rea prea greu, cu prea multe opreli?ti mai ales c? cei mai mul?i tineri din jurul lui erau nep?s?tori fa?? de credin?a ?i via?a cre?tin?, ortodoc?i fiind prin Botez.
ntr-o noapte, el a visat c? mergea pe drumul c?tre Rai. Ajunsese la o poart?, p?zit? de un nger. Bucuros, el a vrut s? treac? dincolo de poart?. ns? n prag a ap?rut un uria? negru, cu chip nfrico??tor, care i-a barat trecerea, privindu-l cu ochi s?get?tori. ngerul care p?zea poarta i-a spus atunci tn?rului:
- Nu te teme; dac? tu vei vrea, te voi ajuta s? treci de acest uria?; el pare de nenvins, ca s?-?i taie n?dejdea. De fapt, rug?ciunea l gone?te imediat.
Tn?rul a nceput atunci s? se roage ?i s-a trezit nfiorat. ?i-a dat seama c? visul fusese un r?spuns pentru zbuciumul prin care trecea ?i a pornit cu mai mult curaj pe calea mntuirii, ?tiind c? nu e singur, ci mpreun? cu ngerul p?zitor.

Tineretea de azi si implinirea frumusetii lor

20 mai 2008
      

    Tineretea este caracterizata indeobste prin
exuberanta si spontaneitate.Ea reprezinta o perioada
a vietii omului in care vederea realitatii incepe sa prinda contur din ce in ce
mai clar,in care mintea omului nefiind inca adaptata vietii sociale si
culturale,reflecta in mod spontan lucrurile pe care le percepe;cu alte cuvinte,
personalitatea tanarului se formeaza prin imitatia celor cu care ia contact. De
pilda,scoala in genere are rol formativ (pe langa cel informativ) asupra
persoanei tinere.Educatia din familie si cea scolara insufla tanarului anumite
conceptii,pe care acesta,neavand discernamant, le asimileaza si le urmeaza
intocmai.De aceea,o educatie adecvata, care sa impodobeasca personalitatea
tanarului cu niste principii sanatoase, se impune de la sine.Educatia
nepotrivita poate perverti firea si temperamentul tanarului astfel incat, acesta
sa nu poata reusi a-si exprima in chip sincer continutul sufletesc.O educatie
care nu este apropiata  de structura
intima a sufletului tanar poate forma o personalitate stalcita a persoanei.

 
       Exuberanta sau vioiciunea tanarului
reflecta simplitatea caracterului si reprezinta bucuria de a trai si reactiile
spontane (si necalculate) la situatiile vietii in care este angrenat.Daca
tanarul este educat potrivit cu temperamentul sau va deveni un ,,om dintr-o
bucata” ,adica conform cu propria fire,fara a fi duplicitar.Daca insa nu ii
este insuflata o educatie (morala) cuviincioasa,caci perceptele morale mentin
firea omului in limite normale,tanarul va suferi tulburari de comportament,de
temperament.

                        Actualmente,deprinderile unor tineri sunt
confuze,sunt amorale,fiindca acestia nu se abat de la o anumita moralitate,ci
n-o urmaresc.Moralitatea nu este o norma de conduita care are scopul de a
mentine relatiile dintre oameni intr-un cadru pasnic.Ea are puterea de a forma
launtric pe om,de a-l mentine in limitele propriei firi.Familia este primul
mediu in care

tanarul
isi insuseste primele deprinderi,in care primeste educatia elementara.Parintii
transmit propria lor educatie,iar masura moralitatii lor devine si masura
conduitei tanarului suflet.

Un
parinte nu poate sa educe un copil decat dupa propriul chip,fiindca este un
model,un exemplu pentru fiul sau. Parintii au mare responsabilitate in formarea
culturala si mai ales morala a propriilor fii.Sentimentele nobile precum
dragostea trebuiesc insuflate de catre parinti;copiii nu cunosc chipul sau
manifestarea sentimentelor decat prin vederea unui exemplu.

   Pana nu cunoaste raul,tanarul are o mare
libertate sufleteasca, ,,zboara” ;de aceea,educatia morala ii este absolut
necesara,pentru a intra in viata,pentru a se maturiza fara suferintele
survenite din infaptuirea raului.Consecintele educatiei nepotrivite lasa
cicatrici ,uneori grave si dureroase,in sufletele tinerilor.Raul paraziteaza
sufletul cel tanar facandu-l sa sufere.

 
       Frumusetea tineretii se vadeste si prin
afirmarea idealismului celor tineri.Acest idealism care incearca sa-l
proiecteze si in realitatea imediata,arata starea launtrica a tinerilor.Cei mai
in varsta privesc uneori cu dispret sau cu nedumerire aceasta atitudine a celor
tineri.O educatie propice poate prelungi acest idealism sublim pana la
sfarsitul vietii.Structura insasi a sufletului tanar,neparazitat de rau,contine
in germene, implinirea acestui ,,de neatins” idealism.Bucuria in fata cursului
vietii,reflecta nazuinta spre o bucurie si mai mare.Aceasta nazuinta este
fireasca pentru sufletul omului,nu numai pentru cel tanar.Inaintarea in bine
depinde in buna masura de vointa omului.Dar ca sa ajunga tanarul sa
constientizeze aceasta ,trebuie sa fie calauzit.

 
        Cand tanarul se impiedica in drumul pe
care-l urmeaza spre indeplinirea idealului(in genere acest ideal graviteaza in
jurul binelui) se confrunta cu anumite stari de tensiune la nivel
psihologic.Repetandu-se aceste stari,ajung sa 
produca in sufletul tinerilor oarecare tulburari,pe care le numim crize
de personalitate(uneori acestea pot fi majore).Aceste crize se produc din
pricina unei cautari gresite in directia implinirii idealului;Implinirea omului
in bine presupune osteneala;de aceea,tinerilor trebuie sa li se insufle
dragostea de osteneala,iar nu de confort,de trandavie,care dupa cum observam il
conduce pe tanar la cautarea satisfacerii launtrice(caci implinirea idealului
spre care nazuieste tanarul este o nevoie launtrica) prin apelul la droguri,la
bauturi alcoolice,in relatii sexuale,muzica care instiga la violenta .La aceste
patru cautari se rezuma  tanarul pentru
a-si implini nevoia launtrica (pe care o numim ideal).

 
         Mintea tanarului lipsita de podoabele
gandurilor bune, pline de viata si nadejde,cauta sa evadeze in sfere halucinatorii
care ii aduc o implinire iluzoriesi care lasa in urma o secatuire
sufleteasca,un gol launtric.Tanarul cautand sa se elibereze de acest gol sau
sa-l umple,cauta sa fuga de sine insusi,aruncandu-se intr-o forma de placere
euforica,dar amagitoare, produsa de droguri.Drogurile starnesc ,la nivel
biologic si psihologic, niste reactii euforice,de relaxare,de care tanarul se
simte coplesit ;dupa sfarsirea efectului drogurilor,tanarul resimte o stare se
extenuare launtrica care-l tintuieste.Ciclul acesta :fuga de durere launtrica
spre a o elimina prin placere se repeta pana la depresie,caci golul launtric pe
care-l genereaza placerea produsa de droguri sporeste continuu.Sufletul
zbuciumat de efectul drogurilor nu poate sa-si afle odihna..Bauturile
alcoolice
sunt tot un soi de drog,avand efectul unei euforii la nivelul
psihologic,care creeza de asemenea dependenta,si care are aceleasi efecte
asupra evolutiei launtrice a tanarului.Relatiile sexuale care nu au ca
scop zamislirea de copii,ci numai cautarea unei placeri sporite,produc mari
tulburari sufletesti.Chiar daca instinctul sexual este o pornire fireasca a
firii omului ,abuzul de sexualitate,perverteste mentalitatea tanarului,creand
o obsesie la nivelul constiintei; aceasta obsesie preschimba vederea celui cu
pricina ,facandu-l sa vada in aproapele sau un mijloc de satisfactie a
placerii.Muzica rock si genul de muzica numit manea indeamna pe
tanar la folosirea mijloacelor artificiale de satisfacere launtrica amintite
mai sus;mai indeamna de asemenea si la violenta,la imoralitate,la
nepasare fata de viata,si in cele din urma la sinucidere.

 
Biserica Ortodoxa are solutii optime
pentru toate aceste ,,probleme” cu care se confrunta tinerii.Redam mai jos un
indreptar de viata crestina care daca e pus in practica poate sa preschimba si
sa implineasca pe tanarul cel cautator de bine si de implinire launtrica.Acest
indreptar este alcatuit de un Parinte renumit contemporan  pe nume Teofil Paraian si in cuprinsul caruia
se conjuga cu cateva percepte de viata sanatoasa (spritual si trupesc)  de-ale Pr. Arsenie Boca.

 
1)
Participarea activa la Sf. Slujbe ale Bisericii.Participarea,iar nu asistarea;
tanarul trebuie sa aiba constiinta participarii active la Sf. Slujbe.

 
2) Rugaciunea de
dimineata si de seara ,de la timpul meselor;iar daca tanarul are duhovnic este
dator sa urmeze canonul dat de acesta.Cu sufletul deschis, tanarul poata
dobandi simtirea prezentei lui Dumnezeu,caci Dumnezeu nu intarzie sa se faca
simtit celui ce cu sinceritate il cauta.Iar rodul rugaciunii este odihna
sufleteasca survenita de pe urma simtirii prezentei lui Dumnezeu.(Fericitul
Augustin:,,Tanjeste sufletul meu dupa Dumnezeu si nu-si va afla odihna pana se
va salaslui intru El ”).
 
3) Rugaciunea de toata
vremea:,,Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine
pacatosul”;este un mijloc de apropiere de Dumnezeu,un mijloc de cercetare de
sine,un gand etalon pentru cunoasterea celorlate ganduri si un mijloc prin care
Dumnezeu daruieste Harul Sau.
 
4) Citirea zilnica a
doua capitole din Sf. Scriptura (Noul Testament).Acest lucru fiind de mare
importanta,fiindca impodobeste mintea cu gandurile lui Dumnezeu,niste ganduri
bune care genereaza alte ganduri bune,pozitive.

 
5)Postul,facand parte
din randuiala Bisericii trebuie tinut.Semnificatia Postului reprezinta pe langa
abstinenta,puterea de autocontrol si fiind o jertfa,inlesneste Rugaciunea.

          Apoi : a) Oxigen, problema oxigenului n viata spiritual. Are
mare important, n sensul c un creier oxigenat gndeste altfel dect un
creier care trebuie s suporte lips de oxigen sau mputinare de oxigen.b) Glicogen
- glicogenul fiind zahrul din ficat este o substant alctuit n organism
prin lucrarea lui Dumnezeu, prin lucrarea organismului, asa cum l-a fcut
Dumnezeu.glicogenul nu se poate realiza asa cum trebuie dac omul nu insist
pentru un echilibru n ceea ce priveste hrana.c) Somn – somnul fiind un
dar de la Dumnezeu, pentru care noi ne rugm seara (s ne fie somnul limpede,
s ne fie somnul netulburat de vise care near putea aduce tulburare, sau near
putea aduce spaim, sau stiu eu ce near putea aduce) lui Dumnezeu s ne dea
somn linistit , somn cu pace. E foarte important s dormi att ct ti este
necesar ca s duci o viat eficient, o activitate eficient. Cnd esti
odihnit, poti s te rogi (dimineata, cnd te scoli, esti mai bun pentru
rugciune, seara, cnd te culci, esti obosit) -cel putin sase ore de somn
continuu.d) S-ti pstrezi hormonii, adic s nu faci abuz de energie
sexual, s nu te axezi pe plcerea sexual, s fii abstinent, asta
nseamn. E o chestiune care nu tine de rnduiala lui Dumnezeu si care nu tine
de rnduiala firii si care, de fapt, nu aduce nimic spiritual. e) S ai
conceptie de viat crestin
. Adic s nu te iei dup idei, dup conceptii,
dup teorii extracrestine, din Asia sau stiu eu de unde, de la pgni, n orice
caz; ci s ai n vedere nvttura Bisericii, credinta noastr, conceptia
crestin, care ne ajut, ne d posibilitatea s ne mntuim, ceea ce nseamn s
ne mbunttim sufleteste, s devenim mai buni, s nu mai fim ri, pentru c
pn la urm, mntuirea asta nseamn, s se evite negativele si s se
ntreasc pozitivele.
          Urmand indreptarul redat mai sus,tinerii isi pot
incununa frumusetea si vioiciunea,implinindu-se si  in plan spiritual,lucru spre care tanjesc in
mod firesc.

                                                                           
Autor: Necunoscut
                


Spune NU SODOMEI !

15 mai 2008

Copiii si religia

15 mai 2008

      

 
 
 
La ce le trebuie asta copiilor?
                                                                 diacon
Andrei Kuraev
          Mul?i ani am fost educa?i ?i am vie?uit ntr-o fars? ideologic?. Din unele
?i acelea?i motive ideologii ne naintau teze contradictorii, ceea ce mpreun?
se numea monolitul nv???turii marxist-leniniste.
          Astfel, propaganda ateist? postula: dauna religiei const? n faptul c? ea
ndep?rteaz? oamenii de la activitatea social?, i duce n cine ?tie ce miraje
?i iner?ii. Chiar ?i ast?zi multor
propagandi?ti le face pl?cere s? scrie c? religia ncurc? omului s? participe
activ la lupta politic? (avnd n vedere de partea lor). Respectiv, viciul de
prim-ordin al Ortodoxiei este urm?torul: Biserica nu are o doctrin?
social-politic? clar?, ea s-a nchis ntre pere?ii loca?urilor de cult etc.
        Dar s? presupunem c? patriarhul
ia atitudine fa?? de evenimentele politice, care nu-i convine editorului unei
anume publica?ii. ?i iat? c? acela?i ziar, care nu demult nvinuia Biserica de
izola?ionism, acum ncepe s? o mustre pentru clericalism: cum de ndr?zne?te
Biserica s? se implice n politic?? Datoria ei este de a se ruga!. Iar??i
fars?, acum ns? de alt gen.
        n universit??ile pedagogice ?i
n cadrul seminariilor didactice pn? acum continu? s? se mizeze pe acela?i
truc ideologic bine pus n scen?. Orice curs de ateism ?tiin?ific ncepea cu
afirma?ia: religia este produsul copil?riei umanit??ii. A?a, un fel de gndire
primitiv?, mitic?, napoiat?. Ulterior, omenirea a crescut din ea, s-a
dezvoltat filozofia, gndirea ?tiin?ific? ra?ional? ?i omenirea a ie?it la drumul
mare al progresului. A?adar, teza ini?ial? este: religia gndire
copil?reasc?.
Mai trec cteva lec?ii ?i
profesorul de ateism ?tiin?ific previne: Dragi tovar??i, ve?i deveni
nv???tori, deci fi?i vigilen?i, nu da?i copiilor nici un fel de educa?ie
religios?. Nu trebuie s? for?a?i copiii ?i s? le impune?i concep?ii religioase
despre lume.
       Acum confrunta?i pozi?ia final?
cu cea ini?ial?. Dac? religia este gndire copil?reasc?, de ce s? nu se permit?
copiilor a gndi copil?re?te?
       Avem de-a face cu un veritabil
salt peste cap.
       Nu pun n cazul de fa??
ntrebarea dac? este sau nu corect? perceperea religioas? a lumii. Pur ?i
simplu mi pare c? chiar ?i ateismul ?rtiin?ific, o atare mitologie, trebuie
s? fie politicoas? cu normele logicii. Iar logica spune: dac? afirmi c? religia
este tipul gndirii copil?re?ti a omenirii ?i consideri c? fiecare copil
parcurge n dezvoltarea sa individual? toat? filogeneza, toat? istoria
omenirii, nseamn? c? e?ti nevoit s? recuno?ti, logic, c? n via?a copilului
trebuie s? existe neap?rat o perioad? a recep?iei mitologice a lumii. nseamn?
c? nsu?i copilul aspir? la Lumea de Sus.
Dar farsa r?mne fars?. ?i dac?
trebuie s? r?storni totul cu susul n jos, aceasta ar trebui s? se fac? elegant
?i abil.
        E pu?in, ns?, doar a observa
incompatibilitatea logic? a acestor teze. Logica nu suport? mari pierderi dac?
cineva i ncalc? legile. Legea gravita?iei, bun?oar?, nu-i prejudiciat?
dac? cineva a hot?rt s-o ignore. La urma urmei, c?znd, acesta ?i va frnge
gtul sie ?i nu mecancii newtoniene. Sufletele copiilor, ns?, pot fi mutilate, dac? vom ncerca s? ne apropiem
de ei cu un ?ablon deformat.
        Argumentele de tipul cnd va
cre?te se va descurca ?i singur pot distruge orice educa?ie a copilului. Este
ca ?i cum ai afirma: deoarece n lume sunt multe limbi, haide?i s? nu vorbim cu
pu?tiul nostru n nici o limb?, cnd va mplini 16 ani ?i va primi buletinul va
hot?r singur care limb? s?-i fie matern? (rusa, engleza sau japoneza).
Negre?it c? orice educa?ie impune
adolescentului un anumit mod de ac?iune ?i receptare a lumii, fie din partea
p?rin?ilor, a profesorilor sau a prietenilor mai mari. n acest sens, educa?ia
lingvistic? ?i religioas? snt absolut identice. Va cre?te ?i va decide
singur nu este o formul? ce denot? grij? pentru copil, ci mai degrab?
iresponsabilitate pentru educa?ia lui. De vreme ce copilul pune ntrebarea, el
a?teapt? r?spunsul. ?i dac? cei maturi nu-i vor oferi un r?spuns, el ?i-l va
crea singur, folosindu-se de ceea ce-i este accesibil. Problema este dac? acest
r?spuns nu va fi periculos. Nu mai sntem n timpurile brejneviste ale
mutismului general cu privire la religie. Mass-media mereu gliseaz? pe lama
tainelor religioase. Aceast? pasiune pentru ocult a televiziunii ruse pu?in
cte pu?in dezvolt? ?i la copii receptarea magico-ocultist? a lumii. Vii la
prima lec?ie la cei din clasa I-a, ncerci s? le explici ce este sufletul ?i
drept r?spuns auzi: Eu ?tiu ce este! Acesta se nume?te corp astral ?i cine
garanteaz? c? peste c?iva ani aceast? fraged? f?ptur?, nc? din fa?? cunoscnd
cuvintele karma ?i astral, auzite de la vreun nv???tor al Adev?rului nu
va nimeri ntr-o sect??
         A?adar, copiii au nevoie de
realitatea religioas?. De aceea discu?ia despre educa?ia religioas? a copiilor
se va deschide cu ntrebarea: la ce folose?te aceasta? Nu ??rii, statului,
Bisericii, ?colii ?i nou?, ci copiilor, le folose?te sau nu?
S? ncerc?m s? aborad?m discu?ia
despre lumea duhovniceasc? din perspectiva copilului. Ori mai precis s?
formul?m ntrebarea: ce este prezen?a ori absen?a educa?iei religioase pentru
copilul nsu?i.
Logica studiului religiei ne
oblig? s? recunoa?tem c? n via?a copilului neap?rat trebuie s? existe o
perioad? de receptare mitic? a lumii. Prin urmare, copilului i este necesar?
educa?ia religioas? chiar ?i pentru a fi copil.
        El nu este un agnostic, lumea
duhovniceasc? pentru el e vie ?i real?. El vede lumea foastre mistic. Una
dintre tr?s?turile gndirii care se nume?te mitic? const? n faptul c? omul,
care gnde?te astfel nu face o deosebire net? dintre ordinea natural? ?i
supranatural? a lucrurilor.
        Problema e c? punctul cheie de la
care porne?te ateismul ?tiin?ific se bazeaz? pe afirma?ia c? religia este
credin?a n supranatural. ntr-adev?r, ateistului minunea i pare ceva supranatural.
Dar pentru omul profund credincios, minunea este un fapt obi?nuit (face parte
din ordinea fireasc? a lucrurilor).
      Nu este greu s? ne convingem c?
receptarea mitic? a lumii i este proprie copilului. Pentru el nu exist? nimic
supranatural. Pur ?i simplu, minunea e un lucru firesc.
      n con?tiin?a lui nu exist?
separarea lumii n sfera natural? ?i supranatural?. n general, orice sim? al
religiozit??ii nu recepteaz? minunea ca pe ceva ce ar distruge ordinea
lucrurilor, dimpotriv?, sesizeaz? c? nu poate fi lume f?r? minune, c? minunea
este absorbit? de lume. Este fireasc? prezen?a miracolului ?i nefireasc? via?a
condus? numai de legile fizicii. Con?tiin?a religioas? este chiar realist?, ea
nu admite fanteziile. Pur ?i simplu realitatea ei presupune minunea, nu se
limiteaz? doar la lumea obiectelor nensufle?ite.
        Universul copilului este limitat
?i minunea nu lipse?te din el. L-ar uimi oare pe un nv???tor dac? l-ar vedea
n strad? pe nsu?i Hristos Cel Viu? Cred c? da. Pu?tiul nu s-ar mira, att
doar c? aceast? ntlnire l-ar bucura.
      Copiii de la patru la ?ase ani,
ntlnind n strad? un preot, n?tiin?eaz? r?sun?tor p?rin?ii ?i prietenii c?
iat? merge Dumnezeu! De altfel, a?a fac copiii din familii necredincioase
(ateiste). Micu?ul din Biseric?, ncepnd a se mp?rt??i ?i a se ntlni cu
p?rintele, nc? fiind n?untrul mamei sale, desigur n acest r?stimp poate avea
fa?? de preot o atitudine cald? ?i plin? de ncredere. Dar copiii care aud
numai din cnd n cnd cte ceva din sfera duhovniceasc?, prind orice semn din
acel domeniu, pe care deja l consider? principal. Pentru copil ntlnirea cu
Dumnezeu e absolut fireasc?. Cu o or? n urm? el a ntlnit un pisoi adorabil
?i, iat?, acum pe Hristos. Oare ar fi ceva straniu aici? Dar voi, maturii, l
ntlni?i mai rar?
        ntr-o zi dup? slujire, cnd
st?team n curtea bisericii, s-a apropiat de mine un om. El s-a uitat lung la
mine, apoi a ntrebat: tu locuie?ti aici? Explica?iilor mele c? eu nu
locuiesc aici, ci slujesc, nu prea le-a dat crezare. Cnd ns? am continuat
discu?ia noastr?, s-a clarificat c? n to?i cei cinci ani de via?? acest om nu
a fost n biseric? niciodat?. Dac?-i a?a, am intrat n l?ca?. Evident,
nu i-am putut povesti nimic despre biseric?. Doar nu-i voi spune c? acesta-i
iconostasul, iar acesta-i altarul, aceasta-i c?delni?a ?i alte cuvinte
stranii, str?ine. Oricum el n
biseric? vede mai multe dect mine. A umblat el ct a umblat prin biseric?,
apoi se ntoarce spre mine ?i-mi spune: dar eu am v?zut unde te-au omort. ?i
arat? spre r?stignire.
Un copila? de trei ani sufer?
demult de tuse. nainte de somn el i spune bunicii: bunicu?o! dac? te vei
ntlni n vis cu ngerii, spune-le s?-mi nceteze tusea: am obosit att de
mult!
       O ntmplare foarte asem?n?toare
a avut loc n via?a a doi oameni ?i de la ei, n parte, am auzit despre ea.
Persoanele acestea snt un b?ie?el de ?ase ani, Serioja ?i mama lui. Odat? s-au
nimerit ntr-un ora? ce a crescut n jurul unei sta?ii atomo-electrice. Cnd a
venit timpul de plecare, lui Serioja a nceput s?-i curg? snge din nas. Trec
orele, dar hemoragia nu nceteaz?. Analizele demonstreaz? c? nivelul
leucocitelor este m?rit de trei ori. Copilul este spitalizat . Maic?-sa st? la
c?p?tiul lui ?i plnge. Aceast? familie nu poate fi numit? tradi?ional-religioas?.
Fiul cel mai mare a venit n biseric? n anii de universitate ?i, treptat, i-a
adus la credin?? pe ai s?i. Dar mezinul, Serioja, se poate spune, deja a primit
o educa?ie n spirit ortodox.
?i iat? c? mama plnge deasupra
p?tu?ului copilului, care se duce tot mai departe La un moment dat Serioja
deschide ochii, prive?te la maic?-sa ?i, destul de sup?rat, spune: mam?, ei ce
tot plngi? Mai bine te-ai ruga. Mama ncepe a se ruga, dar lacrimile iar??i o
mpiedic? s?-I vorbeasc? Domnului. Serioja st?ruie din nou: Nu, mam?, nu-?i
abate aten?ia, tu roag?-te. Curnd hemoragia nceteaz? ?i c?tre diminea??
structura sngelui se normalizeaz?. (Pentru ntregirea tabloului e bine s?
men?ionez c? n aceast? c?l?torie ei au luat iconi?a Cuviosului Serghie de la
Radonej, d?ruit? n Lavra Sfintei Treimi de c?tre stare?ul Chiril)
        Iat? nc? un caz, martorul c?ruia
am fost. n luna iunie a anului trecut (poate 1998), am fost invitat s? ?in
cteva prelegeri la Tambov. Nu-i greu s? v? imagina?i personalul care merge din
Moscova la nceputul verii. Vagoanele snt pline de copii care pleac? la
bunici, la ?ar?, escorta?i de p?rin?i. n compartimentul meu c?l?tore?te o
familie tipic moscovit?. Mama ?i tata i duc la bunica la ?ar? pe doi b?ie?ei.
Cel mai mare are nou? ani, mezinul vreo ?ase. Binen?eles, ei v?d c? eu snt
slujitor al Bisericii ?i mama poveste?te c? ei tot cred n ceva. C? tat?l e
constructor, odat? chiar ni?te ?evi a tras la biseric?. Copila?ii, cic?, tot nu
cresc f?r? Dumnezeu. Mezinul, Sa?enica, ?tie chiar Tat?l nostru, se laud?
mama. Tot acum l ridic? pe b?ie?el: Sa?enica, ia arat? cum ?tii tu tat?l
nostru. De obicei, copilului nu-i place deloc s? recite, orice ar fi, n fa?a
maturilor: fie poezie, fie rug?ciune. ?i iat? c? Sa?a, f?r? prea mult chef, a
spus rug?ciunea (numai da?i-mi pace, chipurile).
         S-au culcat. Trebuiau s? ajung?
la gara lor la ?ase diminea??. Cu o or? nainte copila?ii snt trezi?i. Se
preg?tesc. Cam pe la ora ?ase f?r? un sfert, cnd pn? la gar? au mai r?mas
vreo c?iva kilometri, trenul se opre?te brusc. St? o or?, dou?. Mai apoi sa
constatat c? n trenul care mergea naintea noastr? a explodat o cistern?.
Copila?ii se agit?, p?rin?ii tot se nelini?tesc: trebuia s?-i ntlneasc? o
ma?in? din colhoz. ?i pe nea?teptate mama spune nervoas?: ei, Sa?a, zi vreo
rug?ciune! Ea probabil nici nu l-a rugat la modul serios. Dar Sa?enica a
n?eles totul corect. Se ridic?: Tat?l nostru care e?ti n ceruri Sc?pnd
cteva fraze, ncurcnd cuvintele ?i cnd a zis Amin trenul a pornit. Parcurgnd
cei c?iva kilometri pn? la gara la care trebuia s? coboare tn?rul rug?tor,
trenul s-a oprit, de acum pe mult timp. Rug?ciunile mele Domnul nu le primea.
         Voi relata nc? despre un caz
care nicidecum nu poate fi redus la influen?a mediului.
       B?ie?elul unui comisar ro?u nu
?tia nimic despre Dumnezeu, chiar bunica, cnd acesta a ntrebat-o de
cruciuli?a ce o purta la piept, i-a r?spuns c?-i un ceas. ns? odat?, auzind
clopotul, a spus: Bunicu?o, du-m? la biseric?, numai o dat?, o singur? dat?, m?
voi uita la Dumnezeu ?i att. (Din scrierile mitropolitului Veniamin Fedcenco,
Despre credin??, necredin?? ?i t?gad?, ?? p. 22).
Iat? deci, pentru copil, aceasta
e ordinea lucrurilor. Lui nu i se pare normal s? fie materialist.
        Dar n caz c? n?zuin?a fireasc? a
copilului spre cunoa?terea complex?, mitic? a lumii, nu va fi ndreptat? c?tre
formele culturale ale con?tiin?ei religioase, va urma inevitabil o mitologizare
proprie ?i pl?zmuire a Divinit??ii. Tabuizarea convorbirilor despre cele mai
importante subiecte se va solda cu deformarea lumii l?untrice a lui. Dac?
mediul n care tr?ie?te copilul nu-i va oferi o n?elegere complex?, mitologic?
, sincer? ?i vie a lucrurilor, atunci universul acestuia va fi m?rginit. Prin
anii 20 n pedagogia sovietic? a existat o ncercare de a interzice predarea
pove?tilor pentru copii fiind argumentat? n modul urm?tor: Noi preg?tim
ingineri ai sufletelor omene?ti. Avem nevoie de ra?ionali?ti ?i ace?ti
lauri-balauri ?i zmei nu ne folosesc deloc.
         ns? destul de repede s-a
constatat c? ra?ionalizarea uniform? ?i plat? a lumii copilului i mutileaz?
universul psihic; el pierde receptarea complex? a lucrurilor. Copilul f?r?
educa?ie religioas? risc? s? fie accidentat nu numai psihic. Nu este vorba
numai de un deficit sufletesc ?i emo?ional. La nceputul anilor 80 a ap?rut o
carte, Combaterea fricii la copii. Cu p?rere de r?u cartea nu am p?strat-o ?i
nici numele autorilor nu le-am re?inut. n aceast? carte se relata despre teama
de noapte ?i ntuneric a copiilor ?i despre singur?tate. Autorul a propus o
metod? psihanalitic? destul de justificat?. Copiii au fost ruga?i s?-?i
deseneze co?marurile. Copilul nsu?i ilustra cauzele spaimei sale ?i se temea
mai pu?in. Aceste lucr?ri ale copiilor au fost anexate la carte. Ce mon?tri
oare speriau copii sovietici n societatea unde socialismul a ob?inut o
victorie sigur?? Extratere?trii? Dinozaurii? Laurii-balaurii? Majoritatea
copiilor au desenat demoni. De unde provenea groaza de draci la copiii
sovietici? Pe atunci dr?cu?orul n filmele cu desene animate ?i pe bibelouri,
n c?rticele de tipul Povestea despre popa ?i argatul s?u Balda era o fiin??
simpatic? ?i hazlie, cu care pedagogii sovietici i propuneau copilului s? se
identifice. C?ci ?i pe acela ori toat? lumea l jigne?te, ori este un ?trengar
de care ?i-i mil? uneori. Oricum, nu are n el nimic r?u ?i agresiv. ?i deodat?
ace?ti copii (din familii ateiste) nu deseneaz? ni?te extratere?tri, mon?tri ?.
a., ci anume demoni.
         Aici nu este vorba de povestirile
bunicii: mai nti pentru c? b?bu?e credincioase pe atunci erau cu mult mai
pu?ine dect copii nfrico?a?i, apoi nici bunicu?a credincioas? la sigur c?
nu-i va relata nepotului despre cel viclean mai nainte de a-i da o ap?rare
duhovniceasc? mpotriva lui. Atunci apare ntrebarea: dac? aceast? percep?ie
exist?, n-ar fi bine s?-i oferim copilului experien?a comunic?rii cu acest
univers, acumulat? de poporul lui, de omenire? Adic? s?-i preschimb?m
experien?a duhovniceasc?, poate nc? nensemnat? ?i destul de echivoc?, din prisma
experien?ei religioase biserice?ti general-umane.
          Dac? nu vor vorbi cu el despre
aceste lucruri, ?i le va inventa singur, ceea ce poate c?p?ta urm?ri triste.
nti de toate, pentru c? lumea duhovniceasc? este complex?, cu multe nuan?e.
Cu adev?rat c? este un r?zboi nev?zut, cum scria Dostoevski: Aici Diavolul se
lupt? cu Dumnezeu, iar cmpul de lupt? snt inimile oamenilor. Noi maturii
putem s? ne n?elegem: haide?i pn? la 16 ani s? nu le spunem copiilor nimic,
nici de credin??, nici de religie. Dar vom reu?i oare s? ob?inem acordul
Cneazului ntunericului referitor la aceast? conven?ie jovial?? Ne va
promite el oare: Da, da, pn? la 16 ani nu v? ating copila?ul. Nu i voi
insufla nici un gnd, nici r?u ?i nici ntunecat?
           Nu trebuie s? credem c? puterile
rele iau nf??i?area lui Melistos ?i zic: Semneaz? contractul (cu toate c? mi
s-a ntmplat s? ntlnesc satani?ti care anume a?a povestesc despre rela?iile
lor cu patronul).
         Experien?a contactului cu partea
ntunecat? a lumii duhovnice?ti o cunoa?te oricine dintre oameni odat? cu
accesele de mnie ?i ur? din suflet. Dac? se isc? vreo ceart? ori nen?elegere
ntre oamenii apropia?i, ne spunem unul altuia attea lucruri dezgust?toare. A
doua zi diminea?a snt ntrebat: De ce i-ai vorbit a?a asear? Elenei? ?i ce
s? zic: Ei ?tii, nu n?eleg ce mi s-a ntmplat.
        Accesele de ur? se dezl?n?uie n
sufletul oric?rui om. Acestea snt v?dite ?i la copii. Chiar ?i cei educa?i
conform metodelor ?tiin?ifice avansate snt cople?i?i de o furie nespus de mare,
f?r? motiv. Cine nu a v?zut accesele acestea de posedare adev?rat?? Ori nu a
observat un lucru ?i mai r?u copilul, care o clip? n urm? p?rea un adev?rat
nger n trup se transform? dintr-o dat? n Kai cel cu inima nghe?at?, care
nici nu vrea s? aud? de durerea cuiva? Iat? c? e un ngera? dr?gu? ?i frumu?el
?i imediat l r?pe?te accesul de furie. ?i n starea aceasta i vine s?
distrug? totul n jur.
Pe deasupra, intensitatea acestei
furii, amploarea ei, nu se potrive?te deloc cu motivul ce a provocat-o. Copilul
trebuie ap?rat de astfel de aventuri. Otrava duhovniceasc? trebuie strpit?
cu arma duhovniceasc?. Pastilele, c?r?ile de?tepte ?i ilustra?iile aici nu
ajut?.
        Biserica ap?r? copiii cu Sfintele
Taine: Botezul ?i Euharistia.
        Acum m? pronun? ca un om al
Bisericii: copiii trebuie ap?ra?i nu numai cu relat?rile despre Evanghelie ori
satan, dar ?i cu Sfintele Taine, rug?ciunile (p?rin?ilor ?i ale Bisericii). Dar
asta deja e o alt? tem?.
        Oricum, este important s? re?inem
c? p?rin?ii, refuznd copiilor convorbirile despre suflet ?i Dumnezeu, despre
Evanghelie ?i minuni, nu las? intact? con?tiin?a religioas? a micu?ului, ei
nscriu n sufletul acestuia ni?te semne clare de con?tiin?? religioas?, ori,
ateismul este ?i el un gen de religie, este antireligie.
        ntr-adev?r, omul nu trebuie
silit. Dar avem noi oare motive s? consider?m c? micu?ii se opun lui Hristos?
De ce s?-i lu?m drept demoni?
Scriitorul cre?tin din veacul al
III-lea Tertulian a men?ionat: Sufletul omenesc dup? firea lui e cre?tin. Prin
urmare e firesc ca omul s? tind? spre Hristos, dar nu s? I se opun?. nseamn? c? numai voin?a cea rea a omului
abate n?zuin?a lui de la izvorul vie?ii. Oare pruncii snt att de nr?i?i
nct sufletele lor nu-L pot primi firesc pe Hristos ?i Evanghelia, ?i
rug?ciunea, ?i Tainele?
        Dac? vorbim despre educa?ia n
?coal?, atunci v? m?rturisesc c? doar venind n clas? ?i spunndu-le copiilor
despre ce vom nv??a, ei v?desc un interes sincer.
Pentru ei aceasta e o bucurie.
Cum le scnteiaz? ochii micu?ilor cnd ei v?d c? n clas? a venit un om care le
va vorbi despre Dumnezeu!
        Nu numai curiozitatea ?i bucuria
de noutate, dar ?i bucuria anul?rii unui tabu, a intredic?iei. Era un moment
din via?? oprit de maturi. Copiii cunosc acest domeniu ?i nu pricep din ce
motive maturii nu le vorbesc despre el. Copilul nu percepe convorbirea
duhovniceasc? ca pe o for?are (dac? ne referim la cei mai mici). Sfera
duhovniceasc? e lumea lui.
       Copiii au nevoie de ap?rare.
Pentru copii via?a din biseric? e o bucurie. Prin urmare, l?sa?i copiii s?
vin? la Mine ?i nu-i opri?i! (Matei 19, 14).
Nu vom n?elege copiii dac? nu
vom cunoa?te atitudinea lor fa?? de ortodoxie. Dac? va dori cineva, n numele
copiilor, s? spun? c? religia este plictisitoare ?i d?un?toare, i voi
recomanda (naintea de scrierea unei lucr?ri academice referitor la subiectul
dat) s? vin? totu?i la Sfnta Liturghie de duminic? n biseric? ?i s? vad?
cine se nghesuie mai tare dect to?i spre altar? dar ?i mai bine este s?
mearg? n s?pt?mna Pa?tilor n Lavra Cuviosului Serghie ?i s? stea la utrenia
pascal? n catedrala Maicii Domnului cnd preo?ii cu picioare vesele (o
expresie din Canonul Pascal) alearg? prin biseric? s? c?deasc?, copiii se
astup? unul pe altul strignd drept r?spuns la exclama?iile monahilor:
Adev?rat a nviat!!!.
         Dar nu vom n?elege nici
ortodoxia dac? nu ?inem cont de atitudinea copiilor fa?? de ea. Ortodoxia
n?eleas? de un b?ie?el de ?ase ani este definit? n dou? c?r?i senine: Vara
Domnului de I. ?meleov ?i Toiagul drume?iei de V. Nichiforov Volghin.
           Anume copiii ar trebui ntreba?i
despre op?iunea ntre ortodoxie ?i protestantism: Care biseric? v? este mai
aproape de inim?? Pentru religia al c?rei ntemeitor a zis c? nu vom intra n
mp?r??ia Cerurilor dac? nu ne vom asem?na copiilor n ceva foarte important,
nu poate fi nensemnat? p?rerea copiilor despre ea.
ntreba?i-i pe micu?i ce ar
prefera: ca locurile de adun?ri pentru rug?ciune s? se asemene s?lilor de
festivit??i din casele de rug?ciuni ale bapti?tilor, sau cu lumile misterioase
ale icoanelor-aurite din bisericile ortodoxe? Ar vrea copiii s? le vorbeasc?
despre Doamne-Doamne un om bine b?rbierit, la cotum ?i cravat?, ori le-ar
p?rea mai atractiv (n acelea?i condi?ii) dialogul cu un b?rbos care uneori
apare ntr-o ras? neagr? neobi?nuit?, alteori n od?jdii str?lucitoare ?i mai
neobi?nuite?
Mul?i ani seminarul ortodox din New-York a fost condus de c?tre remarcabilul
teolog rus Alexandr Shmeman. Binen?eles c? adeseori trebuia s? dea r?spuns
protestan?ilor americani, ei fiind nedumeri?i de complexitatea serviciului
divin ortodox. Dar ntr-o bun? zi a r?spuns foarte simplu: Eu pot s? v? explic
mult ?i bine de ce n Biserica noastr? aici e a?a, dincolo altfel. V? pot da
explica?ii ore ntregi despre semnifica?ia fiec?rui semn ?i cuvnt liturgic.
ns? att v? spun: copiilor le place!. ?i a mai completat c? str?lucirea
mitrelor ?i a icoanelor, a c?delni?ei ?i a vaselor liturgice este r?sfrngerea
luminii nemaiv?zute a raiului.
         Despre copiii mai mari deasemenea
nu trebuie s? judec?m numai dup? articolele despre criminalitatea juvenil?.
         Fiecare vrst? n?elege Divinitatea diferit. Adolescen?a ?i are tr?irile ei
?i senectutea ei. Poate de atta omul, care n copil?rie ?i n adolescen?? era
departe de credin?? ?i tocmai la apusul vie?ii, p??ind pragul bisericii nu va
mai putea tr?i ceea ce li se d?ruie?te tinerilor.
          Ivan Bunin, p?strnd n memorie fr?mnt?rile sale copil?re?ti, a?a prezint?
starea duhovniceasc? a b?iatului n lucrarea Via?a lui Arseniev: Odat?
Nicolai (fratele mai mare) a ncercat s? schi?eze viitorul meu a?a deci, a
spus el, tachinndu-m?, ?i tu te vei nscrie la vreo facultate cnd te vei mai
ridica, vei avea serviciu, te vei c?s?tori, vei avea copii, ceva vei economisi,
ve cump?ra o c?su?? ?i eu deodat? am n?eles, am sim?it att de clar oroarea
?i tic?lo?ia unui astfel de viitor, nct am izbucnit n plns
Cum s? nu ne amintim aici de
paginile asem?n?toare din lucr?rile B?ie?ii ?i Adolescentul de Dostoevski?
Oare se poate uita c? Dostoevski descrie elanul ce l-a adus pe Alio?a Karamazov
n m?n?stire cu acelea?i cuvinte ca Sfntul Atanasie al Alexandriei (n
povestirea despre apari?ia n Biseric? a primului monah Antonie)? ?i Alio?a, ?i
Antonie au auzit n biseric? citirea Evangheliei:
Dac? vrei s? fii des?vr?it,
mparte-?i averea ta ?i vino dup? Mine. Atunci Alio?a ?i-a zis: Eu nu pot s?
dau dou? ruble n loc de tot ?i numai s? merg la Liturghie n loc de vino
dup? Mine.
           Adolescen?a are voca?ia de a o
lua din loc ?i a se duce ca vntul acolo unde a str?fulgerat Adev?rul. Mai
trziu omul caut? ntlnirea cea mai important? cumva altfel: snt aici, la
mine acas?, lng? familie, ns? voi l?sa ferestruica deschis?, poate Cineva
totu?i va mai ncerca s? vin? n lumea mea. ?i n cele din urm? credin?a devine
doar o anex? la cotidian, ncetnd s? mai fie puterea creatoare a existen?ei.
         Multe se pot spune despre
pericolele avnturilor tinere?ti. ns? omul care nu a trecut prin ele, ori nu
?i-a ndreptat vigoarea acestui ieroism adolescentin spre Hristos, practic nu
mai poate cunoa?te ce rezult? din d?ruirea deplin? slujirii lui Dumnezeu.
Odat? un episcop anglican mi-a
spus: ?ti?i, p?rinte Andrei, Anglia probabil niciodat? nu va fi ?ar? cre?tin?
Noi, englezii, sntem prea conservatori pentru a deveni cre?tini. C?ci pentru
aceasta trebuie s?-?i r?storni totul n suflet. Cuno?tea oare acest teolog
protestant cuvintele lui avva Alonie: Dac? nu a? fi r?sturnat totul, nu mi-ar
fi fost cu putin?? s? ridic loca?u sufletului meu? Cred c? nuns? din
cuvintele lui rezult? clar distingerea a dou? tipuri de conservatism: este
conservatismul p?catului, cnd omul n via?a lui st?tut?, nu-?i las? existen?a
s? se ndep?rteze dincolo de prag. Dar este ?i conservatismul sfin?eniei: cnd
n predania bisericeasc? se p?streaz? ?i n fiecare genera?ie se repet? n
inima fiec?ruia: ca s?-L cuno?ti pe Dumnezeu trebuie s?-?i schimbi totul n
suflet. Atunci conservatismul Ortodoxiei, oc?rt de lumea ntreag?, n fapt?
nu este oare cutezan?a tinereasc? a Apostolului Ioan, p?strat? de mii de ani?
Rigoarea Ortodoxiei, refuzul ei de a se limita n via?a duhovniceasc? la
jum?t??i de m?sur?, chemarea la o via?? nelumeasc? nu este oare suflul
credin?ei tinere, ndr?zneala credin?ei p?strat? neschimbat? de la primii
cre?tini? Ori nu se dovede?te a fi c? Ortodoxia, cea mai conservatoare
confesie a lumii cre?tine este cea mai tn?r??
          Nu demult un filozof a spus c?
fiii lui de ?aisprezece-?aptesprezece ani i par b?trni, cnd poart? discu?ii
nesfr?ite despre motociclete ?i discuri, n timp ce el retr?ie?te bucuria
tinere?ii, venind din CC al partidului la credin??. ?i a explicat: Tinere?ea
omului se m?soar? reie?ind din hot?rrea de a l?sa totul n urm? ?i a ncepe
din nou. Adev?ratul p?cat este refuzul de a fi mai mult dect e?ti. ?i ct de
fals ?i straniu sun? discu?iile despre rena?terea bisericeasc?, refacere,
revenire, reg?sire ?. a. ntr-un fel poate fi adev?rat c? via?a noastr? se
ntoarce spre ceva de alt? dat?. Dar omul care a cunoscut schimbarea duhovniceasc?,
?tie c? el nu s-a ntors deloc. El s-a avntat acolo pe unde nu a mai fost. El
a c?tigat experien?a nout??ii. Dac? astfel a v?zut ceea ce vedea cre?tinii din
veacurile trecute, nu este de mirare pentru c? Iisus Hristos ieri ast?zi ?i n
veci este Acela?i (Evrei 13, 8).
        Disiden?a tinereasc? ast?zi ne
este la ndemn?. Concep?ia predominant? ?i modul de via?? n ?coli ?i
universit??i continu? s? fie materialismul ?i preotul poate fi n?eles ca un
rebel, ca un predicator ?i nf?ptuitor al altei vie?i, al altui sistem de
valori .
Dar noi nesocotim acest fapt. Ne
sperie att de mult grijile lumii mature ?i n spatele lor nu observ?m
copiii. n Moscova au ap?rut deja cteva culegeri cu titlul Antihrist n
Moscova. ns? n ?coal? cu ele nu putem merge. Acolo trebuie dus? vestea c?
Hristos e n Moscova, deoarece Hristos e ntre noi!
         Presupunem c? eu am venit n
?coal? ?i timp de trei s?pt?mni am conversat cu copiii.  Drept rezultat, un
ascult?tor a voit s? fie botezat. Ne-am dus ?i l-am botezat. n ziua urm?toare,
cnd voi veni n clas?, pentru mine vor fi posibile dou? tipuri de
comportament. n primul caz voi spune: Masoni blestema?i ce snte?i! Trei
s?pt?mni n ?ir v? spun despre Ortodoxie, ns? numai unul dintre voi s-a smuls
din mrejele rok-ului hidos ?i ale pornografiei! n al doilea caz: Ia privi?i
ce fa?? fericit? are Vanica. Pentru c? ieri s-a botezat. Apropo, bucuria
aceasta poate fi ?i a voastr?. Eu voi alege al doilea caz. Editorii bro?urii
Antihrist n Moscova primul. Noi sntem ieroii fort?re?ii Brest. Ne-au
nconjurat for?ele du?mane, din geamuri ne otr?vesc cu gaze, ne fac s?p?turi pe
de desubt, de sus ne bombardeaz?. n concluzie, a fi ortodox e grozav, veni?i
to?i la cazemata noastr?, la noi e foarte fain.
          ns? chiar ?i aceast? predic?
con?ine mai mult dinamism ?i mai mult adev?r dect ceea ce se spune acum n
paginile publica?iilor ortodoxe ?i n emisiunile televizate. Totu?i, simbolica
militar? este apropiat? sufletului b?ie?ilor. Astfel, ei vor n?elege c? este
vorba de o realitate care a?teapt? decizie ?i participare. Cu p?rere de r?u,
nici o astfel de predic? nu se aude adeseori. n majoritatea cazurilor limbajul
predicii noastre este ?i mai anemic. P?stra?i credin?a str?mo?ilor ?i ave?i
inim? nfrnt?, n aceste chem?ri se va recunoa?te prea pu?in un om tn?r.
          Ortodoxia este o etic? militar?.
Biserica nu este numai ospiciu pentru r?ni?i ?i obosi?i, dar ?i ordin militar,
n care intrnd depui jur?mntul. Botezul este p?truns de simbolica militar?
din momentul n care i anun??m r?zboi ?i-l nfrunt?m pe diavol.
         Cuvntul r?zboi l sperie pe un
b?trn, dar l bucur? pe un b?ie?andru. Dac? mai sper?m ca ?ara noastr? s? fie
?i pe viitor ortodox?, ca tinerii s? g?seasc? drumul spre Biseric?, n-ar trebui
oare s? trecem de la predicile pacifiste spre cele duhovnice?te mai aproape
de realitate, spunnd clar ?i r?spicat: Noi, cre?tinii, sntem n r?zboi (nu
cu oameni desigur, ci cu gndurile ?i duhurile r?ului) ?i-i chem?m sub
steagurile noastre pe cei care n?eleg deosebirea dintre a lucra ?i a sluji. Nu
promitem victorie. Noi n?ine am obosit timp de dou? mii de ani n lupt?. Noi
avertiz?m c? vor fi r?ni, captur?ri ?i nfrngeri. Fie, pentru c? datoria de
ast?zi ?i chemarea inimii nu tolereaz? calculele ?i cump?nirea sor?ilor de
izbnd?. Mergnd nainte risc?m trupul, r?mnnd locului risc?m sufletul.
         Ne-au def?imat. Despre
Biserica noastr? au spus c? ea corespunde cerin?elor religioase ale
credincio?ilor. Nu-i adev?rat:
voca?ia Bisericii este de a trezi nevoia, setea de Dumnezeu. ?i dup? Euharistie
preotul se roag?: nvrednice?te-ne pe noi s? ne mp?rt??im ?ie n ziua cea
nenserat? a mp?r??iei Tale.
         Mitropolitul Antonie al Surojului
povestea c? drumul spre credin?? ?i l-a nceput la o lec?ie nespus de
plictisitoare a unui foarte renumit teolog ortodox. Indignndu-se de acest mod
de prezentare a cre?tinismului, a hot?rt s? confrunte relatarea cu ns??i
Evanghelia. Evanghelia i-a cutremurat sufletul dobort la p?mnt de predica
preotului. Acum, la b?trne?e, mitropolitul Antonie este ntru totul de acord
cu ceea ce spunea cndva preotul cel b?trn. Chiar dac? totul a fost adev?rat
n predica de atunci, ea nu con?inea ceea ce l-ar fi nfl?c?rat pe b?ie?andrul
de cinsprezece ani
Dar toate aceste discu?ii ale
politicienilor ?i ale publici?tilor despre ntoarcerea la origini nu vin ele
oare de-a curmezi?ul experien?ei recent dobndite a credin?ei? Nu snt ele un
obstacol pentru ncol?irea credin?ei n sfuletele tinere, avntndu-se dup?
legea firii nainte, nu napoi?!
         Este ?i mai trist cnd sufletul
tn?r, aflndu-se singur ntr-o parohie cu enoria?i n vrst? ?i nsu?e?te de
la ace?tia modul de via?? respectiv, opiniile lor despre faptul de a fi cre?tin
(nu vorbesc de nv???tura duhovniceasc? de la stare?i, ci de nv???tura mai
mult r?spndit? la m?tu?i sau bunicu?e).
       mi amintesc de o tn?r? care s-a
apropiat de o enoria?? zeloas? ?i a ntrebat pe un ton aproape evanghelic: Ce
s? fac s? vin la Dumnezeu? Drept r?spuns a auzit: Tu, dr?gu??, du-te iute
acolo, cump?r? trei lumn?rele, cruciuli??, l?n?i?or ?i nscrie-te la botez.
De attea ori omul vine n biseric?, aspirnd s?-L g?seasc? pe Dumnezeu, iar
lui i se explic? cum trebuie s? pui lumnarea
        Totu?i, d? Doamne s? ne nv???m a
r?spunde cu adev?rat la asemenea ntreb?ri.
De fapt, n?elegerea Evangheliei
ca un copil ori ca un tn?r este foarte apropiat? de cea a vechilor slavi.
Pentru Rusia de la nceputuri era specific? receptarea estetic liturgic? a
vie?ii religioase, astfel deosebindu-se de caracterul filozofic al credin?ei la
greci. Primul Letopise? rusesc ne spune c? op?iunea pentru ortodoxie a Rusiei a
fost determinat? de admira?ia estetic-liturgic? a frumuse?ii serviciului divin
n Biserica Sfnta Sofia din Constantinopol. De remarcat c? nsu?i cuvntul prin
care se traduce din greac? Ortodoxia n slavona bisericeasc? nu este Drept
cugetare, ori Drept credin??, ci Drept-sl?vire (m?rire). Lauda este
punctul de vrf al rug?ciunii, mplinirea ei, cnd omul nu mai cere de la
Dumnezeu, ci v?zndu-L n sufletul s?u l sl?ve?te din toat? inima. Acest dar
al Drept-m?ririi, darul laudei, este n sufletul tn?r. Oare nu este
Drept-m?ritoare receptarea de copil a Liturghiei? Precum sufletele solilor
cneazului Vladimir, sufletul copilului vede n Liturghie ceea ce au v?zut din
n?l?imea duhului Sfin?ii P?rin?i: cerul pe p?mnt.
Veni?i s? ne nchin?m ?i s?
c?dem; Binecuvnteaz?, suflete al meu, pre Domnul…, – aud eu, n timp ce
preotul, p??ind lini?tit prin biseric?, o umple n t?cere cu cl?buci de mireasm?
din c?delni??, nchinndu-se la icoane, ?i ochii mi se nce?o?eaz? de lacrimi,
pentru c? eu ?tiu bine acum, c? ceva mai frumos ?i mai n?l??tor dect aceasta
nu poate fi nimic pe p?mnt, c? chiar dac? Glebocica, care sus?ine, dup?
cuvintele unor elevi prost b?rbieri?i din clasele mai mari, c? nu exist?
Dumnezeu, oricum nu exist? n lume nimic mai bun dect ceea ce simt eu acum,
ascultnd aceste vozglasuri ?i cnt?ri ?i privind la focule?ele ro?ii din fa?a
iconostasului de un auriu mat A?a ?i aminte?te Bunin ?i de acum din
emigra?ie, din b?trne?e privind napoi, recunoa?te: Nu, niciodat? nu am plns
eu ntr-o catedral? gotic? a?a ca n bisericu?a n?l??rii Crucii n aceste seri
ntunecoase ?i tihnite.
        P?catele chiar dac? r?nesc,
totu?i nc? nu ngreleaz? sufletul tn?r. ?i rug?ciunea de poc?in?? aici se
transform? att de u?or ?i de firesc n laud?. ?i iat? acea rug?ciune
ruguciunea drept-m?ritoare nspre care e att de greu s? te ndrep?i n anii
b?trne?ii, care ca un dar suprem se d? nevoitorilor maturi aceast? rug?ciune
nu ?tiu cum ??nea?te firesc din pieptul copil?resc ?i adolescentin. Nu n
zadar cuviosul Macarie Egipteanul spune c? nainte ca omul s? p??easc? pe calea
nevoin?ei, Domnul i ofer? un fel de amanet al bunurilor viitoare, ca el s?
?tie de ce ?i pentru ce lupt?, nu dup? cuvinte, ci dup? n?tiin?area inimii s?
?tie de ce Domnul ?i Biserica l ndeamn? ca iar??i ?i iar??i s? se ridice ?i
s? mearg? nainte.
Odat?, dup? mp?rt??anie, au
venit la mine doi tineri, de vreo 16-17 ani. Cura?i, frumo?i. Au b?tut la u??.
Le-am deschis. De ce-a?i venit?, i ntreb. A?a-a!. S-au a?ezat. T?cem. Ei
stau lini?ti?i. Ei, cum v? sim?i?i?, i ntreb. Bi-i-ne!, r?spund.
Cel?lalt a ad?ugat: Ca la Pa?te. Au mai t?cut nc?. ?i pentru mine era o
bucurie s? stau cu ei. Pe urm? ei zic ngndura?i: pentru ce ne-a dat Dumnezeu
aceast? bucurie!… Numai pentru aceea c? ne-am m?rturisit… Au stat pu?in ?i
s-au dus, iar mie mi-a r?mas impresia c? la mine au fost ni?te ngeri
adev?ra?i. Aceasta e din amintirile mitropolitului Veniamin (Fedcenco).
         Dac? aceast? bucurie ne-a ajuns
trziu pe noi las? ca ea s? se arate mai devreme m?car copiilor no?tri. Iar
pentru noi cu dumneavoastr? exist? o alt? bucurie, chiar dac? nu prima, dar nu
mai pu?in autentic?. Aceasta e Bucuria cunoscut? celor ce s-au izb?vit de
moarte ?i la care s-a ntors dragostea, ?i ale celor ale c?ror f?r?delegi au
fost iertate.*
Traducere din ruse?te de Svetlana Potoroac?, prof. de limb? ?i literatura. Romn?
la liceul turco-romn din Chi?in?u

geovisit();
 

 


TIGARA MEA, “PRIETENUL MEU”

4 mai 2008

mi va lipsi
probabil… Dar oare regret eu cu adevarat despartirea de ea?

 
 
              Ce parere ai despre un prieten care se tine scai de tine
peste tot pe unde mergi? Dar pentru ca este vulgar si necivilizat, oamenii te
trateaza si pe tine ca si cnd ai fi asemenea lui. El emana un miros specific
care te izbeste oriunde mergi. Oamenii sunt convinsi ca amndoi aveti acelasi
miros dezagreabil!

 
             El te manipuleaza cu totul. Cnd ti spune sa sari, sari.
Cteodata n timpul unei furtuni sau pe vnt puternic, ti pretinde sa mergi la
magazin ca sa-l cumperi. Daca sotia sau sotul ti-ar cere asemenea lucruri tot
timpul, i-ai face viata un iad, dar cu un prieten nu te poti certa. Cteodata
cnd iesi n oras la un film sau la un spectacol, el ti cere sa stai cu el pe
hol si sa pierzi cele mai importante scene.
 
             Prietenului tau nu-i place nici felul tau de a te mbraca.
Si n loc ca n mod politicos sa iti spuna ca ai un gust ndoielnic, el ti
face mici gauri n haine n asa hal nct ti vine sa le arunci. Cteodata ti
distruge si mobila ca sa scape de ea. Uneori devine att de rautacios nct
pare ca ar vrea sa distruga toata casa.

 
            El devine foarte costisitor. Nu numai ca se pricepe sa ti
topeasca economiile, dar trebuie sa-l si platesti ca sa stea cu tine. De fapt,
te va costa multe milioane de lei de-a lungul unei vieti ntregi. De un lucru
poti fi sigur: nu ti va napoia niciodata nici macar un ban.

 
          Deseori n excursii i vezi pe altii cum se joaca sau fac
sport si ct de bine se distreaza. Dar prietenul nu te va lasa sa faci lucruri
de felul acesta. El nu crede n activitate fizica . Dupa parerea lui esti prea
batrn pentru asemenea distractii. Asa ca el practic ti sta pe piept si ti
ngreuneaza respiratia. Binenteles ca n-o sa doresti sa mergi sa te distrezi
cu altii daca nu poti respira bine, nu-i asa?
 
 Prietenul tau nu crede nici n sanatate. El este chiar
scrbit la gndul ca ai putea trai o viata lunga si productiva. Asa ca de cte
ori poate, te mbolnaveste. El te ajuta sa racesti si sa faci fiecare gripa
posibila. El nu doar ca te obliga sa mergi la tutungerie pe timp nefavorabil. E
mult mai creativ. El cara tot timpul cu el mii de otravuri pe care ti le sufla
tot timpul n fata. Cnd inhalezi unele dintre ele, acestea ti vor distruge
cilii din aparatul respirator, cili care te-ar fi ajutat sa nu te mbolnavesti.
            Dar racelile si gripa sunt numai o joaca pentru el. El se
bucura mai ales de boli care va mutileaza lent: emfizemul, de exemplu. Pentru
el aceasta e o boala grozava. Odata ce apuci sa contractezi aceasta boala,
trebuie sa renunti la toti ceilalti prieteni, la familie, cariera, activitati,
la tot. Atunci vei sta acasa si vei avea grija de el, spunndu-i ce prieten bun
ti este n timp ce te lupti pentru fiecare gura de aer cu disperare.

 
          

Dar, pna la urma prietenul se satura de tine. Nu mai are
nevoie de tine. Dar n loc sa te lase n pace sa mergi pe propriul tau drum, el
se hotaraste sa te omoare. Si el dispune de un ntreg arsenal de arme ascunse
n spatele lui. De fapt, el a complotat sa te omoare nca din ziua n care
v-ati ntlnit. El i aduna pe cei mai mari criminali ai societatii si face tot
ce-i sta n putinta sa fie sigur ca-l vei ntlni pe unul din ei. Tot el ti
suprasolicita inima si plamnii. El ti sclerozeaza arterele care merg la
creier, la inima si n alte parti ale corpului. n caz ca esti prea tare ca sa
mori de asa ceva, te expune tot timpul la factori care cauzeaza cancerul. El
stie ca mai devreme sau mai trziu, va va rapune.

 
Aceasta este povestea prietenului tau: tigara. Nici un
prieten adevarat nu ti-ar face asa ceva. Tigarile sunt dusmanul cel mai de
temut din cti exista. Ele sunt scumpe, duc la depenenta, sunt neacceptabile
din punct de vededere social si sunt mortale. Gndeste-te la toate aceste lucruri
si nu mai trage niciodata nici macar un fum.

 

 
                                                               Autor  Necunoscut 

Urare

27 aprilie 2008
Lumina Sfanta a Invierii Domnului
 
sa va aduca liniste si pace sufleteasca,
 
belsug duhovnicesc si mantuire.
 
PASTE FERICIT!!! 

La discoteca…sau la aer curat?

12 aprilie 2008
 
 
 
E sambata. Ce sa fac in seara asta ? Hmmm…Sunt 3 alternative: sa ma duc la discoteca , sa ies la plimbare prin oras sau…sa stau acasa. Din start ultima cade. De plimbat prin parc parca nu ma vad…singur…fara prieteni; mai e si prietena de care imi e rusine sa nu creada ca n-am bani s-o scot undeva. Da! Am ales …stiu ce fac…Ma duc la DISCOTECA, ca deh…muzica, fete, prieteni, bautura .
     Pregatirile incep cam de pe la ora 18:00…imbaiat, calcat, parfumat …ca doar trebuie sa fiu Don Juan. La ora 21:00 ma intalnesc cu iubita. Aranjata…e ca o floare!
    Dam sa intram in discoteca…doi solizi sunt la usa: unul pentru a taia bilete, dar pe care nu le primim , iar al doilea pentru a ne insemna cu stampila …ca pe animale. De pe hol se aud deja injuraturi..cica 2 s-au luat la cearta pentru una. Incercam sa nu atintim privirile asupra noastra pentru a nu ne creea probleme. Inauntru distractia e in toi…puzderie de lume, care mai de care mai aroganta si care "se sparge in figuri" …De cum intrii te izbeste fumul pe care de multe ori "il tai cu cutitul".. in ceea ce priveste muzica e de cea mai buna calitate – manele, caci pe o melodie mai de Doamne ajuta nu te poti dezlantui. Ajungem in sfarsit la amicii nostri care deja au la bord putin alcool. Pe prietena o invit sa ia un loc in separeul rezervat de acum o saptamana de unul din prieteni, cat timp eu incep inspectarea teritoriului. Ii comand un suc…asta doar pentru incalzire, caci la a doua tura deja trecem la bauturi selecte. In seara asta mai nimic deosebit…aceleasi fete. Ma asez langa iubita mea si incepem sa ne sarutam, caci atmosfera te incita. Muzica este la maximum, geamurile mai au putin si ies din rame, fum, bautura, sarut, lumini cu culori diverse…ma simt ca un drogat…sunt in al 9-lea cer…
    Deja este ora 2 noaptea…plecam de la discoteca cu satisfacerea ca in aceasta seara "nu s-a intamplat nimic rau". Abia a doua zi mi-am dat seama ca am consumat cam multe pahare de bautura si ca tot aranjamentul meu de 3 ore de dinaintea plecarii la discoteca a durat doar pentru 30 minute . Imi aduc aminte de ce spunea un parinte ca la discoteca sunt dracii pe pereti. Ajung la concluzia ca la discoteca intrii om si iesi animal… toata atmosfera te face sa nu mai judeci, sa nu iti pese decat de tine…sa te simti bine…un exemplu pur de egoism.
 
   
 

O viziune asupra vietii

10 aprilie 2008
  "Respectarea principiilor vie?ii este una dintre cele mai dezb?tute probleme ale
lumii de ast?zi. Omul contemporan, urmare a sl?birii ncrederii n fiin?a sa nalt
spiritual? ?i a accept?rii unei vie?i dominate de comoditate , limitat? la procurarea de
satisfac?ii materiale, manifest? o anumit? nclina?ie n favoarea mor?ii. Via?a, a c?rei
tain? nu poate fi p?truns?, nu mai este n?eleas? ca un dar divin. Omul dec?zut din
aceast? mare credin?? ?i las? ra?iunea dominat? de preceptele mor?ii ?i accept?
solu?iile cele mai u?oare. Nevoile, greut??ile specifice unei vie?i, luminate de spirit, l
sperie. El vrea confort ?i binefacere . R?pus de nevoi, omul eman? spiritualitate .
Satisf?cut de confort ?i binefaceri, omul se reduce pe nesim?ite la animalitate. Nu
este animalitatea s?lbatic? ?i agresiv? cu care ne-a obi?nuit literatura detraca?ilor,
obseda?ilor, degenera?ilor, bolnavilor ?i anormalilor. Nu. Este animalitatea calm?,
politicoas?, agreabil?, profund? n ireversibilitatea ei, superficial? n psihologia ?i
nevoile sale animalitatea domestic? ?i generoas? pe care nc? litera?ii nu au
descris-o. Noul du?man al umanit??ii nu mai este, ca n trecut, bestialitatea
barbarului, ci docilitatea blnd? ?i tmp? a acelor animale domestice care reprezint?
adev?ratul tip omenesc (inuman, fire?te) pe care l produce ?i reproduce civiliza?ia
noastr? exclusiv comoditar? ?i arogant materialist?.  (Din cartea  "O viziune  asupra vietii" scrisa de Larisa Ciochina si Constantin Iftime)
Cartea in format pdf. poate fi luata de AICI

HUBUL Mireanul-Ortodox

3 aprilie 2008
 
 
 
Poti vota acest hub printr-un simplu click AICI 

Fii voluntar in Campania “Pentru Moralitate si Democratie in Romania”

30 martie 2008

De ce suferim din dragoste? de Pr. Savatie Bastovoi

20 martie 2008

- Dragostea e un sentiment pe care il traieste orice tanar. Dar de multe
ori acest sentiment provoaca suferinte. Cum sa ne protejam de ranile
sagetilor lui Cupidon?

Dragostea nu numai ca este un sentiment pe care-l traieste orice om, ci
am putea spune ca ea este insasi viata si scopul vietii. Depinde in ce fel
intelegem noi dragostea. Pentru ca exista mai multe definitii ale acestui
sentiment. Fiecare popor, cultura, au definit-o din punctul lor de vedere. In
intelesul obisnuit, deja consacrat, dregostea este relatia dintre barbat si
femeie, care de cele mai multe ori se limiteaza la una trupeasca. Aici am
putea opune o atitudine pe care o numim moralista, adica dragostea la nivel de
suflet, spirituala – platonica si dragostea afrodisiaca, adica trupeasca.
Orientalii au o carte despre dragoste care se numeste "Kama-sutra". Aceasta
carte cuprinde si descrie pozitii ale corpului prin care se poate obtine
maximum de placere trupeasca, denumita orgasm in psihanaliza, psihiatrie si in
limbajul uzual. Acestei carti noi, crestinii, ii opunem alta carte a dragostei
- Evanghelia. Dumnezeu insusi este dragoste – spune apostolul si evanghelistul
Ioan. Dumnezeu este iubire.
De ce dar apare aceasta suferinta dincolo de placerea, bucuria intalnirii
dintre barbat si femeie, care prin unirea lor se fac un trup, dupa cuvantul
lui Dumnezeu. Insusi Dumnezeu a sadit in trupurile noastre aceasta pornire a
unora catre altii – barbatul catre femeie si femeia catre barbat. Care este o
tendinta si o atractie fireasca.
Dar de multe ori aceasta lege a firii este incalcata prin homosexualitate
la barbati sau lesbianism la femei. Adresandu-se romanilor, apostolul Pavel le
spune ca au schimbat pe Dumnezeul Cel nestricacios si s-au inchinat fapturii
stricacioase. Ce inseamna asta?
Avem aceasta situatie atunci cand omul, uitand pe Dumnezeu, isi face din
persoana iubita idol – un inlocuitor al lui Dumnezeu. Atunci cand toate
aspiratiile, toate ideile sale despre bine si frumos, el le investeste in
aceasta persoana iubita si mai tarziu nici nu le poate vedea altfel decat prin
aceasta persoana.
Lucrurile sunt bune si frumoase atata vreme cat relatia lor este reciproca.
Dar in momentul despartirii omul suporta un mare soc. Viata lui se goleste de
ceea ce a avut el mai important. Pentru ca aici are loc un transfer de
personalitate. Eul se deplaseaza si devine tu, tu devine eu. De altfel, cum
spune si apostolul Pavel: "caci odata casatoriti trupurile voastre nu va mai
apartin, ci trupul barbatului este al femeii si trupul femeii este al
barbatului". Pentru a evita aceasta suferinta fireasca si dupa cum vedem,
usor de explicat, atitudinea noastra trebuie sa fie foarte corecta, inlaturand
excesele. Deoarece orice exces presupune necunoscutul. Orice exces este un
risc…

- Cum poti sa eviti excesul atunci cand esti indragostit. Aceasta ar
presupune un control asupra sentimentelor, or, cand se indragosteste, omul
adesea pierde acest control.

Noi spunem ca inima este oarba, dragostea este oarba. Insasi aparitia
acestui sentiment este excesul despre care vorbesc. Acest sentiment, pe care
ne-am obisnuit sa-l numim asa, nu este, de cele mai multe ori, insasi
dragostea. Atunci cand Eminescu spune ca este "un instinct atat de van, ce
le vine si la pasari de vreo doua ori pe an
", el nu greseste deloc, chiar
daca el insusi era prada acestui sentiment.

-A spus-o intr-un acces de luciditate?

A spus-o mai degraba intr-un acces de misoginism. Se vede ca suferea mult
de pe urma relatiei sale cu Veronica Micle, care la randul ei era casatorita,
si nu-l avea numai pe Eminescu drept amant. De multe ori intalnim la romantici
aceste excese de misoginism, care nu sunt deloc luciditate si care nu sunt
deloc intelepciune. De ce?
Spre deosebire de aceasta atitudine a romanticilor, pe care o gasim si la
Shopenhauier, la Nietzshe, la multi alti filozofi – de diminuare a rolului si
a insemnatatii femeii (ei insisi fiind, in acelasi timp, niste desfranati), in
ortodoxie nu exista aceasta atitudine fata de femeie, chiar daca exista
calugarie.
Misoginismul, dispretul fata de femei, este un pacat care striga la cer .
Atunci cand diminuam sau injosim faptura lui Dumnezeu, zidirea mainilor Lui,
pe motiv ca este femeie, noi ne ridicam impotriva a Insasi Facatorului si prin
aceasta aratam ca Dumnezeu a comis o eroare si a creat o faptura imperfecta.
Femeia nu este mai putin perfecta decat barbatul. Noi invatam doar atat -
ca femeia are o vointa mai slaba decat barbatul. In Noul Testament Mantuitorul
Hristos o recupereaza pe Eva cea cazuta, prin care a patruns pacatul in lume
si o ridica la demnitatea care o poate intrece pe cea a barbatului.
Uitati-va cine este primul om care-l itampina pe Hristos dupa inviere -
este chiar Maria Magdalena, desfranata despre care aflam din Evanghelie. Ea
este primul om care vede cea mai mare minune din istoria Universului – minunea
Invierii lui Hristos, prin care tot neamul omenesc a inviat si a fost
restabilit.
Spre deosebire de acest fel de a vedea si a intelege femeia, exista asceza,
monahismul oriental – cel budist sau krisnait, care cultiva iarasi o atitudine
dispretuitoare fata de femeie si fata de actul trupesc.
Repetam ca in ortodoxie, chiar daca se presupune asceza si se recomanda,
deoarece insusi apostolul Pavel, atunci cand da sfaturi celor casatoriti,
spune "fratilor, iata vremea s-a scurtat, cei casatoriti sa fie ca si cei
necasatoriti", aceasta nu se face din desgustul fata de femeie. In canoanele
apostolice si la Vasile cel Mare se prevede caterisirea preotilor care se
ingretoseaza de femeile lor pe motiv de falsa evlavie, "caci Dumnezeu a facut
femeie si barbat" se spune acolo.
Uitati-va o atitudine corecta si umana, daca vreti, spre deosebire de alte
moduri de asceza care au fost si la grecii antici – si Aristotel a fost un
timp ascet. Deci iata un mod de a evita suferinta – prin asceza. Dar el nu
este intotdeauna pe masura si in puterea tuturor. Insusi Hristos cand a fost
intrebat a spus – cel care poate incapea, sa incapa.

-Daca una din metodele de a evita suferinta in dragoste este monahismul -
dar nu oricine ar fi in stare sa aleaga aceasta cale – logic ar fi sa
presupunem ca alta varianta este casatoria? Este oare casatoria, cea bazata pe
principii crestine, o garantie a faptului ca vom fi protejati de suferinte?

Despre aceasta, iarasi apostolul Pavel spune foarte bine. Vedeti, la
intrebarile cele mai subtile si curioase Biblia are intotdeauna raspuns. Si un
raspuns cel putin interesant. Apostolul Pavel spune asa : "Recomand si bine
este sa fiti ca mine" – adica feciorelnici, necasatoriti. "Dar celor care nu
pot – sa se casatoreasca. Insa acestora zic ca vor avea suferinta in trupurile
lor". La ce se refera ap. Pavel? Tot el in alta parte explica: "caci cel
casatorit cauta sa faca voia femeii, iar cel necasatorit face voia lui
Dumnezeu" Tot asa se spune si despre femei, adica vor face voia barbatului.
Asadar, cum poate sa aiba suferinta in trup, dupa ce se afla intr-o relatie
binecuvantata de Dumnezeu, prin taina cununiei de catre Biserica, deci este in
afara desfranarii, in afara pacatului despre care Biserica invata ca el singur
este cauza suferintelor noastre. De unde dar aceasta suferinta in trupurile
celor casatoriti?
Raspunsul e simplu. Atunci cand lumea se casatoreste, nu stie ce jug isi
ia. De aceea, cand alegem casatoria noi de fapt ne luam o povara mult mai grea
decat calugaria, daca ar fi sa tinem cont de poruncile evanghelice si daca ar
fi sa nu ne abatem de la scopul nostru – singurul scop al crestinului si al
oricarui om – cel al mantuirii si al intalnirii cu Dumnezeu. Cand Apostolul
spune: "cei casatoriti sa fie ca si cei necasatoriti", la asta se refera.
In primul rand, anul bisericesc are foarte multe zile oprite [relatiilor
intime] – posturi, sarbatori. Ar fi mai mult de 200 de zile pe an. In afara de
aceasta se interzic relatiile in perioada alaptarii, incepand de la momentul
zamislirii. Din clipa in care femeia a aflat ca este insarcinata, relatiile
sunt oprite. Pana dupa incheierea perioadei de alaptare .
Foarte multi dintre oamenii sau tinerii care, desi umbla la biserica, se
vor ortodocsi, totusi, nu indeplinesc aceasta restrictie, deloc neinsemnata, a
Bisericii. In afara de aceasta, este evident ca orice metoda de contraceptie
este exclusa si condamnata – avem exemplul lui Onan, cel care luand de nevasta
pe vaduva fratelui sau, si-a aruncat samanta pe pamant, pentru a evita
zamislirea si a fost omorat de Dumnezeu. Acest pacat este aspru condamnat. Nu
mai vorbim de alt pacat care este avortul, sau spirala, care este si ea un
avort… mai timpuriu, asa o prezinta si medicii, fiindca spirala
distruge ovulul deja fecundat, atunci cand zamislirea a avut loc si se elimina
practic un embrion, pur si simplu mai mic dec?t cel de 2 sau 3 luni, eliminat
prin operatie chirurgicala.
Trebuie sa ne inspaimante aceasta situatie, cand femeia se face stapana a
corpului sau, in sens rau. In situatia cand Dumnezeu ne spune ca tu insuti nu
poti face un fir de par alb sau negru, sa ne dam seama cat de mare este
pacatul cand noi singuri ne distrugem trupurile noastre si a altora, nu dam
sansa la viata pruncilor care ar fi putut sa se nasca, caci pentru aceasta a
lasat Dumnezeu relatia binecuvantata intre femeie si barbat. Si atunci cand
spunem ca vrem sa ne casatorim pentru a prelungi spita neamului omenesc si
anume de asta nu ne calugarim, atunci sa urmam acestui gand si nicidecum
altfel.
Iulius Evola, un eseist italian, observa un lucru in cartea sa "Metafizica
sexului": toti spun ca zamislirea este pentru a prelungi neamul omenesc, dar
cat de mare este spaima tinerei fete sau femei de a ramane gravida". Deci,
altul este scopul – satisfacerea poftei trupesti celei mai joase. Si anume
astfel ajungem sa injosim femeia – cand ea devine un instrument al satisfacerii
acestei pofte.
Aici suntem pusi in fata celui mai aprig misoginism, nu ?n cazul ascezei si
al calugariei. Sa luam relatia trupeasca dintre un barbat si o femeie, dintre
doi tineri. Adeseori toata dragostea lor se risipeste degraba. Si unul si
altul se indreapta catre alt partener si asa la nesfarsit. Ce a iubit el sau
ea la omul respectiv? Atunci cand urmeaza plansete, disperare, sinucideri,
suferinte, despre care vorbim, despre care se canta in cantecele pentru
tineri, se scriu poiezii, se fac picturi, piese de teatru, unde dispare acea
dragoste?
Acest fapt este ridicat la nivel de mare drama a umanitatii. Sa vedem ce se
afla in spatele acestei drame? Cu adevarat iubirea unei persoane fata de alta?
Sau aspiratiile si tendinta catre satisfacerea necesitatilor trupesti? Vedem
ca nici casatoria nu numai ca nu ne scuteste de suferinta pe care le avem in
afara ei, ci uneori o poate agrava. Totusi, aceasta suferinta doar in
casatorie poate fi evitata, in afara ei nicicum. Nu trebuie sa uitam ca
scopul, frumusetea si rostul ei consta in a da nastere unor noi fapturi,
oameni pe care atat tatal, cat si mama trebuie sa-i educe, sa-i creasca. Si
atunci, iubirea este factorul principal, piatra de temelie pe care se zideste
familia. Evident, atunci aceasta suferinta este omisa. Timpul pe care cei
casatoriti si-l acorda unii altora are si el o insemnatate foarte mare. Tot
apostolul Pavel spune: cei casatoriti sa nu se desparta pentru mult timp unii
de altii, pentru a nu da prilej de suferinta, prilej de desfranare.

-Parinte, este interesant ceea ce spuneti, dar cred ca multi dintre
tinerii de azi inclina spre alte conceptii despre viata in familie. Cel putin
exista o conceptie mai mult sau mai putin generala, potrivit careia sexul
ocupa un loc important in familia moderna. Chiar conform opiniei
specialistilor multe familii se destrama din cauza incompatibilitatii
sexuale.

Tocmai ceea ce am spus pana acum. Asceza ortodoxa vine sa evite chiar acest
lucru. Da, pana la un punct distractiile si vorbele de alint ne pot oarecum
sustrage tumultului si greutatilor acestei vieti. Emil Cioran spunea ca
orgasmul este suprema stare si singura care il poate smulge gandului mortii,
spaimei si haosului mortii. Tantrism prostesc.
Dar haideti sa ne uitam treaz la lucruri. Da, este bine pana la un punct,
dar nu intotdeauna suntem tineri, nu intotdeauna suntem sanatosi. De ce sa nu
presupunem intamplarea trista in care nevasta sau sotul nimereste intr-un
accident si jumatate de an trebuie sa stea la pat. Anume in aceasta situatie,
daca sotii traiesc intr-un regim tumultos al relatiilor trupesti, vor aparea
certurile. De ce sa uitam ca exista boli atat femeiesti, cat si barbatesti,
care pot interveni pe neasteptate – fie impotenta la barbati sau cancer sau
oricare alta boala la femei. De ce acesti oameni ar trebui sa se desparta? De
ce trebuie sa aduca atunci in viata lor pe altcineva mai tanar, mai sanatos,
de ce trebuie sa sufere copiii de pe urma acestei triste intamplari, de care
nimeni nu este protejat?
Iata de ce avem nevoie sa indreptam sentimentele si relatiile noastre in
sfera care este eterna, vesnica, unde iubirea este nestramtorata de factorii
exteriori, unde nimic nu o poate stramtora si schimba – nici batranetea, nici
boala, nici despartirea. Despre aceasta ne invata Hristos in Biserica Ortodoxa.

-Cum e posibila o asemenea performanta in familia moderna? Cum sa
stimulam nu dragostea fireasca ci pe cea duhovniceasca in relatiile dintre sot
si sotie?

Noi, oamenii, suntem foarte mici la suflet. Dar Cel ce ne-a creat stiind de
micimea noastra si stiind ca nimic nu facem gratuit si fara scop,
recomandandu-ne sa nu ne pierdem viata in placeri trupesti, ne ofera in schimb
alte placeri – mai mari si mai superioare – cele duhovnicesti.
Atunci cand renuntam la placerile si imbratisarile trupesti noi nu facem
un sacrificiu. Noi de fapt obtinem in schimb o placere si mai mare – pe care o
primim in scurta vreme dupa indreptarea noastra. Desigur nu atat de scurta ca
in yoga sau alte curente disciplinare (zambeste).Intalnirea cu Dumnezeu poate fi brusca si spontana. Despre aceasta avem
pilde si in Pateric. Un frate cazuse si vine la parinte, la staret , si-i
spune: avva am cazut, da-mi trei ani ca sa ma pocaiesc. El zice: e mult,
fiule. "Atunci cat – unul?" "E mult, fiule". "Patruzeci de zile?" "E mult,
fiule. Daca te pocaiesti cu adevarat, Dumnezeu in trei zile poate ierta
pacatul tau".Deci, sa nu-L uitam pe acest Dumnezeu al nostru care stie sa ierte
neputintele noastre intr-un timp atat de scurt, sa ne scuteasca de urmarile
faptelor noastre urate. Caci El a zis: Cel care-si va lua crucea si-mi va urma
mie, va capata rasplata nu numai in viata de dincolo ci o va simti si aici pe
pamant. Aici pe pamant rasplata consta anume in echilibrul sufletesc,
linistea, pacea si iubirea, pe care doar Dumnezeu, Cel care este iubirea
insasi, o poate da, nu numai noua, ci si apropiatilor, semenilor nostri, pe
care-i iubim.

Caci spune proorocul – multe poate rugaciunea dreptului inaintea Domnului.
Deci, indreptandu-ne noi insine viata vom avea trecere si indrazneala la
Dumnezeu sa cerem pace, dragoste si iubire, nu doar pentru cei pe care-i
iubim, ci chiar si pentru dusmanii nostri, dupa cum avem porunca. Si astfel
sa contribuim la restabilirea armoniei si a dragostei pe care a avut-o si a
pierdut-o Adam


Piercing-ul si tatuajele – vanitati adolescentine?

19 martie 2008
         Obiceiul de a purta cercei in diferite locuri de pe corp
(body-piercing-ul) si pictarea pielii (tatuajul) sunt vechi de cand
lumea. Le intalnim la popoarele arhaice, dar si la unele triburi din
zilele noastre. Cum se face ca intalnim astfel de elemente decorative
in plin progres, in plina civilizatie? Pentru omul postmodern au ele
aceeasi valoare ca si pentru omul arhaic? Ce mesaj vor sa transmita
acesti oameni? Sunt ele fond sau doar forme?
Imi amintesc un dialog pe care l-am purtat cu un coleg de liceu la
inceputul anilor ’90. Purta doi cercei intr-o ureche, insa, intotdeauna
cand intra in incinta scolii, ii scotea. L-am intrebat atunci de ce nu
ramane cu ei la ore. Mi-a raspuns foarte direct: "Nu pot purta un
dialog sincer, deschis, pe acest subiect cu vreunul din profesori. Nu
pot sa explic pertinent motivul pentru care-i port. Sa-i spun ca vreau
sa ma deosebesc de multime? Ca vreau sa par smecher? Sa-i spun ca e un
subiect de fite?". Eu care, de asemenea, purtam in ascuns, am inteles
foarte bine argumentarea colegului.
Departe de mine gandul de a aborda subiectul din perspectiva
istorico-sociologica. Trebuie insa spus ca in vremurile din urma
piercing-ul si tatuajul s-au reinventat in epoca punk (mijlocul anilor
’70) si s-au dezvoltat in epoca rockului metalic (anii ’80). O vreme au
fost semn de identificare pentru perversii sado-maso . La noi in tara
piercing-ul si tatuajul ca fenomen a luat amploare dupa 1990, cand a
devenit sinonim cu razvratirea, dar si cu toana, cu extravaganta, cu
capriciul, cu trufia ar spune teologul…
Astazi esti cool, esti trandy daca ai tatuaj sau piercing. Tinerii sunt
invatati sa traiasca dupa moda, indiferent daca promoveaza ceva bun sau
ceva rau. Rar li se spune sa fie cu luare aminte si cu discernamant, ca
nu tot ce zboara se mananca. In mediul liceal spre exemplu, daca n-ai
mobil, mai ales cu camera foto sau sonerie polifonica, esti. varza,
esti un nimeni. Multe suferinte adolescentine vin din aceste lipsuri si
din desconsiderarea pe care le-o arata cei ce au celor ce nu au.
Cultura MTV si Bravo a facut ca fenomenul body-piercing & tatoo sa
ia amploare. Multi tineri liceeni sunt innebuniti. Si cum sa nu fie
cand idolii lor se intrec in a sustine aceasta moda? E cunoscut faptul
ca idolii influenteaza alegerile fanilor. Nu degeaba vedetele sunt
platite fabulos pentru aparitiile in reclame.

Daca Mutu, Beckham, Eminem sau Angelina Jolie au tatuaje, de ce sa fi
mai prejos? Daca baietii de la The Rasmus sau Linkin Park, daca Pink
sau Christina Aquilera au piercing-uri, de ce sa nu-ti faci si tu? Iata
de ce, oricat de mult ai vorbi despre desertaciunea unor astfel de
gesturi, nu poti sta impotriva curentului. Chiar si copiii sunt
virusati. Ei cauta mai nou gume "cu tatuaj", iar la petrecerile
McDonalds sunt pictati pe maini si pe fata ("Doar McDonald’s te
distreaza si pe fata te picteaza" suna un slogan).
Tinerii vremurilor noastre nu mai cunosc valoarea trupului, considera
ca pot face orice cu el, daca le produce placere. Scriptura spune ca
trupul nostru nu-i de fapt al nostru, ci templu al Duhului si ca nu se
cade a-l face partas necuratiei, desfranarii. Pentru ca fratii nostri
mai mici pentru care Hristos a murit gasesc ca toate acestea aduc
placere, as vrea sa ramanem putin pe acest taram, al placerii…
Piercing-urile se pun in buze, in sprancene, in nas ("bobita"), in
limba ("bara"), in cartilagiile urechii, in buric, in zona genitala!.
Putini stiu ca de cele mai multe ori zona se infecteaza si puroiaza. E
valabil si-n cazul tatuajelor. Putini stiu, spre exemplu, ca dupa gaura
facuta in limba 2-3 saptamani trebuie sa bei iaurt sau supa, ca abia
poti vorbi si ca risti oricand sa inghiti bila din capatul barii. Sper
ca frica de ridicol, alaturata fricii de seringa, sa-i tina departe pe
doritori. E si aceasta o treapta, o lucrare a Duhului.
Am spus mai sus ca nu poti sta "impotriva curentului". Trebuie facuta
insa o precizare. Hristos, care e acelasi ieri si azi si in veci, sta
impotriva curentului. El e cel care schimba inimile, El ne cheama la
pocainta, la indreptarea vietii. Mantuitorul nu se rusineaza sa
deschida usa unui tanar tatuat sau plin de piercing-uri daca acesta
bate, daca acesta Il cauta cu sinceritate. Cand El va deschide usa,
instantaneu tanarul se va rusina (ca si Christina Aquilera care s-a
rusinat cand a fost detectata intr-o vama cu un piercing in zona
genitala) si toate acestea le va lepada de la el.
Nadajduim ca aceste funny-things nu vor tine o vesnicie, desi semnele
"de buna purtare " vor ramane in cele mai multe dintre cazuri pana la
mormant. De obicei gaurile nu se acopera, iar tatuajele se scot extrem
de greu. E cunoscut faptul ca multe vedete merg sa stearga mesajele
tatuate pe piele pentru vesnicie (vezi Angelina Jolie care si-a tatuat
numele sotului, Billy Bob Thorthon, de care intre timp a divortat sau
cazul lui Johnny Depp care-si tatuase pe brat "Winona (Ryder, n.n.)
forever", numai ca "forever-ul" a durat doar cativa ani, iar tatuajul a
trebuit, fireste, sters.).
Victima a modei, posesorul de tatuaje sau plin de piercing-uri nu e
doar un tip sau o tipa cool, o persoana excentrica, ci, din ce am
observat in jur, este de cele mai multe ori o persoana nefericita.
Neimplinirile, golul din suflet cauta sa-l ascunda cu artificii de
acest gen. El pare ca s-a eliberat de prejudecatile lumii, insa
totodata vrea sa spuna tuturor ca nu-i un om impacat. Pe acesti
cautatori ai adevarului, pe acesti nemultumiti de starea lumii ii
pescuieste Hristos.
Pentru ca nu toti au avut sansa sa aleaga, pentru ca abia acum se
pregatesc sa porneasca pe drumul Damascului , pentru ca si pentru ei -
mai ales pentru ei – a murit Hristos, sa ne rugam ca tinerii sa
inteleaga desertaciunea tatuajelor si a piercing-urilor si sa le
ocoleasca. pentru ca e dureros sa te rogi lui Hristos cu o bara in
limba!

Scrisoare pentru noi…”De la sex si droguri la..Hristos”

19 martie 2008
Scrisoarea i poate sminti pe cei care duc o via?? foarte curat?, a?a c? nu recomand s? fie citit? de toat? lumea(autorul)
 
                        Dragul meu frate ntru Hristos,

Nu
am un frate mai mare, ?i mi-am dorit s? am unul Am numai o sor? mai
mare, ?i o iubesc cu toat? inima, ?i sunt bucuroas? c? este sora mea
Te voi considera fratele meu mai mare, pentru c? mi-ai vorbit ca unei
surori, prin cartea ta, Cartea nun?ii Cum s?-mi ntemeiez o familie.
Nu vreau s? ?i r?pesc prea mult timp. Cartea ta mi-a c?zut n mn?
mar?ea trecut?, cnd ie?eam de la biseric?. Merg la biseric? abia de un
an ?i vreo opt luni, dar am duhovnic abia de zece luni nainte am dus
o via?? cam dup? capul meu ?i, cum spune p?rintele meu, trebuie s? am
mult? r?bdare, pentru c? eu am suferit de o boal? lung? ?i grea Parc?
mi-e ?i greu s? spun, dar este vorba de patima desfrn?rii. Am avut de
multe ori senza?ia c? ce am tr?it eu poate fi o exemplificare a multor
forme pe care le ia desfrnarea ?i de aceea m-a? bucura s? pot scrie,
cu ajutorul lui Dumnezeu, despre anumite aspecte. Nu ca exhibi?ionism,
ci din perspectiva efectelor pe care le are acest p?cat asupra
gndurilor ?i sentimentelor.
Ca
s? dau un exemplu: la 15 ani l-am l?sat pe prietenul meu de atunci s?
m? ating? pe sni. Ne s?rutasem deja de mai demult, dar nu am sim?it un
mare ?oc. n schimb, n urma acelor atingeri, ?in minte c? am sim?it
clar c? mi este r?pit? o inocen?? pe care, n ciuda faptului c? m?
masturbam de la 10 ani f?r? s? ?tiu m?car cum se nume?te ceea ce fac,
nu mai spun c? ar fi p?cat , se pare c? o aveam. Am sim?it c? sunt
goal? Un sentiment oribil de dureros, pe care l-am necat n multe
?ig?ri. Acest sentiment m? f?cea s? vreau s?-mi cer iertare cuiva. Nu
credeam n Dumnezeu, de?i am primit o elementar? educa?ie cre?tin? ?i
mersesem ?i la biseric?. Dar nu credeam, pentru c? m? consideram mult
prea departe de asemenea lucruri ?i evitam biserica pentru c?-mi era
fric? s? ?i intru, att de murdar? m? sim?eam, f?r? s? ?tiu de ce
exact A?a c? aceast? dorin?? de a-mi cere iertare, dorin?? care m?
ardea (cine mai rde cnd aude de fl?c?rile iadului s? se gndeasc? la
expresia popular?: Arde inima n mine! Oare de foc cu lemne este vorba
aici?), nu am ?tiut c?tre cine s? o orientez, de?i plngeam pn? mi se
f?cea r?u ?i apoi se instala iar n suflet acea sumbr? lini?te,
triste?e goal?, epuizarea plnsului meu n zadar, care nu reu?ea s? m?
mbrace cu nimic M-am resemnat c? am r?mas goal? pe din?untru ?i am
nceput, ncet-ncet, o via?? care, dac? nu ar fi fost ntrerupt? de
chemarea lui Iisus, ar fi mers spre cariera de prostituat?, dar nu din
cele pentru bani Nu am fost niciodat? lene?? ?i la facultate am fost
bursier?, deci mi pot c?tiga existen?a foarte u?or A? fi ajuns o
prostituat? din acelea care fac asta din patim?, pentru a se adnci ?i
mai mult n singurul mod de a tr?i pe care l mai ?tiu

 mi
dau seama ct de prost m? exprim ct de aproximativ Chemarea lui
Iisus de care vorbesc a fost n forma unei revela?ii a iubirii Lui,
la 17 ani, dup? o tentativ? de sinucidere, cnd, n momentul n care am
sim?it c? voi muri, m-am rugat s? nu mor ?i am promis c? mi voi
schimba via?a. Apoi am cunoscut un preot care m-a convins c? trebuie s?
m? schimb Cnd vorbea de Iisus, i se umezeau ochii, de?i e cunoscut ca
un predicator dur ?i intransigent (te-am ascultat la o conferin?? ?i
mi-ai amintit de el). E poreclit c?lug?rul de al?i preo?i mai glume?i.
L-am cunoscut n preajma Cr?ciunului, iar de Pa?ti m-am spovedit cu tot
ce aveam, din copil?rie. El mi-a spus c? este o minune c? sunt acolo
Apoi m-a mp?rt??it, chiar n noaptea de nviere A?a a vrut Domnul, s?
vin? la mine, de?i eu nu f?cusem nimic Am sim?it nevoia s? m? rog, ?i
am nceput s? spun singura rug?ciune pe care o ?tiam pe de rost, Tat?l
Nostru ?i am fost cople?it? de lumin?, ?i am auzit glasul cel dulce al
lui Hristos, care mi-a spus: Cristina, te iubesc!, dar parc? ar fi
spus, tu asta e?ti; sensul era infinit mai bogat, iar bucuria mea a
izvort n ?iruri de lacrimi ce curgeau ?i parc? nu ar fi vrut s? se
mai opreasc? Nu am putut spune dect: Iart?-m?, nu am ?tiut!. Eram
peste putere de fericit?, dar ?i ndurerat? c? pe Acesta l r?nisem eu
cu p?catele mele, tocmai pe Acesta, Care este att de frumos, nct
inima mea a sim?it c? moare de atta bucurie s? l vad?! Acesta pe
Care acum l iubeam att

 ?i
totu?i, dup? acest dar minunat, la cteva luni, am cunoscut un b?iat
care a ?tiut cum s? m? ia, nct s? m? culc cu el Era mai ciudat, el
credea c?, dac? ne iubim, este deja taina s?vr?it?, c? suntem deja
cununa?i ?i n cer Eu nu credeam, nici nu l iubeam, a fost doar
patima mea Am fost cu el cinci ani, ?i am mai fost cu al?ii cu care
l-am n?elat. Apoi ne-am desp?r?it pentru c? vroiam s? fiu liber? s?
cunosc ct mai mul?i A venit altul, ?i altul, ?i altul, apoi alta
Orice m? atr?gea, mi se p?rea ?i bun, vedeam n orice atingere a
trupurilor iubire, ?i nu patim?, confundam pl?cerea cu bucuria. Dansam
isteric ?i atr?geam ca un magnet, pentru c? sunt frumoas?, dar mai ales
prin acea intensitate a propriei patimi Nu cred c? erau b?ie?i care
s?-mi fi putut rezista, pentru c? puterea mea de fascina?ie deja m?
dep??ea ?i pe mine Primisem ?i o porecl?: la femme fatale .
ntr-adev?r, nu trezeam doar dorin?e trupe?ti, ci reale drame, evident,
la oameni la fel de bolnavi ca ?i mine Dar nu s-a ntmplat nici o
tragedie dect c? dup? nou? ani de la acea ntlnire cu El, pe care nu
am mai putut-o uita, am avut un moment de luciditate. Urma s? termin
facultatea, ntrziat? prin plecarea la o burs? n Germania pentru doi
ani, prietenul meu de atunci era tocmai n India ?i nu d?dea nici un
semn, n ciuda unei leg?turi foarte intense, timp de opt luni, n care
m?rturisea c? nu a avut parte de atta sex n via?a lui C? ar vrea
ceva mai mult Era disperat dac? nu i scriam, dar nici nu putea s? m?
ia de so?ie (Pe bun? dreptate. Femeile fatale nu pot fi so?ii) Atunci
am privit n viitor ?i am sim?it c? voi muri. Nu a?a, ci cu adev?rat
Am sim?it gheara rece a disper?rii, de?i n to?i ace?ti nou? ani
crezusem c? niciodat? nu voi mai sim?i disperarea, pentru c? aflasem ce
nseamn? iubirea lui Dumnezeu C?ldura aceea a unei clipe cu Hristos
rezistase ?i dup? cele mai mari p?cate trupe?ti, m? ?inuse nc? vie
Dar acum doi ani, stnd singur? n camera mea, am sim?it cum voi veni
iar n Bucure?ti, n toamna urm?toare, ?i c? adncul desfrn?rii m? va
cuprinde n forme noi ?i mai mari, pe care le vedeam perindndu-se n
mintea mea Acum puteam avea ?i bani, ?i ?tiam ?i de droguri, am luat
Ecstasy cu prietenul meu indian P?rin?ii erau acas? ?i nu ?tiau nimic
Drumul mi era deschis, dar i-am v?zut ?i infinitul de moarte pe care
l con?inea O moarte ve?nic?, pustiul care ar fi nceput nc? de
acum!

 Am
spus: Nu, de acum m? voi schimba! Nu mai pot a?a, dac? mai amn s? m?
ntorc, va fi prea trziu! ?i m-am ntors. Pare simplu, dar nu am
cuvinte s? spun cum ar?ta sufletul meu, cum am c?zut iar cumplit n
iarna urm?toare ?i am devenit pentru o perioad? vedet? necontestat? a
unui bar din Bucure?ti, cum m-am ridicat, ?i iar am c?zut n prim?var?,
la fel de cumplit, fiind n India, la prietenul meu, cum l-am pierdut
pe acel prieten, ?i, cu inima f?cut? buc??i, am alergat iar, cu ?i mai
mult? disperare, ?i am cerut ce nu g?sisem nc?: un duhovnic care s? m?
ajute s? nu mai cad a?a de r?u, un antrenor adev?rat (Eu am ncercat
mai demult s? schiez ?i mi-a luat trei ore s? cobor o prtie pe care
al?ii o fac n 20 de minute Dar nu am obosit ca, dup? fiecare
c?z?tur?, s? m? ridic, a?a c? ?tiu ce nseamn?)

 Mi-a
d?ruit Dumnezeu un duhovnic c?ruia s?-i spun c? sunt n stare de orice
Eram n stare s? umblu mbr?cat? n zdren?e pe str?zi dac? asta mi se
cerea, numai s? fiu primit? napoi n Casa Domnului! ?i m-a primit, ?i
de atunci sunt acas?, dar sunt nc? la pat, cu bandaje ?i r?ni
suflete?ti, ?i nu am mintea ntreag?, ?i nu pot privi b?rba?i, ?i nici
m?car femei, f?r? a sim?i puterea patimii din mine Sunt a?a, cam ca la
reanimare , ?i abia am nceput s? n?eleg ct de groaznic e p?catul ?i
ce u?or era cnd l f?ceam! Ce u?or se nvoia mintea mea! Ce u?or era
s? g?sesc argumente ca s? p?c?tuiesc! ?i ce greu e ca acum s? m?
schimb, cnd totul n mine e pervertit, bolnav! Un paralitic nu poate
vorbi despre mers, nici eu nu pot vorbi despre sentimente fire?ti mi
doresc un so? (de?i m-am gndit o vreme ?i la c?lug?rie, pentru c?
firea mea tinde spre extreme).

 Dar
r?bdare! Cu ceva timp n urm?, acum vreo trei s?pt?mni, vorbeam cu
colega de camer? c? mi-am dat seama unde am gre?it strict n rela?ia cu
b?ie?ii: c? am pus pl?cerea pe primul plan. Chiar am n?eles c? eu a?a
am judecat orice rela?ie: dac? m? simt bine, nu poate fi r?u, ?i totul
e permis, atta timp ct ne place amndurora Nimic nu mi se p?rea
scrbos, nu m-am dat n l?turi de la nimic ?i sunt sigur? c?, dac? nu
m-a? fi oprit, a? fi putut ajunge la monstruozit??i inimaginabile. ?i,
din moment ce am sfr?it singur?, adic? toate rela?iile n care am
crezut eu c? iubesc cu toat? inima s-au sfr?it, e ct se poate de clar
c? nu e bine Dar ce s? pun n loc?

 Asta
a? vrea s? te ntreb ?i pe tine: ce s? pun n loc? Eu nu n?eleg
altceva, pentru c? sunt bolnav?, nu n?eleg dect pl?cerea, ?i nu ?tiu
dac? ?tii cum e s? sim?i c? ai merge dincolo de orice limit? pentru
cineva de care sufletul t?u e legat prin pl?cere M? culcam cu al?i
b?ie?i f?r? s? simt nimic, doar pentru c? prin pl?cere mi se mai
potolea patima cu care ardeam de dorul prietenului meu din India, ?i
normal c?, atunci cnd a aflat, poate ?i vaga hot?rre de a m? lua de
so?ie pe care o avea s-a spulberat E cumplit de comic, dac? nu ar fi
tragic! Nu ?tiu dac? n?elegi, dar te provoc, poate vei fi duhovnic
Cu ce nlocuiesc eu pl?cerea? Dac? m? uit la un b?iat, m? ndr?gostesc
ntr-o zi, dar nu ?tiu dac? nu e dect reac?ia bolnav? a sufletului
meu De cte ori m-am ndr?gostit o s?pt?mn? de unul, apoi de altul!
Acum evit s? mai cunosc oameni, pentru c?, inevitabil, mi poate ie?i
vreunul n cale care s? se transforme n material pentru visele mele
romantice Eu n?eleg romantismul n sensul lui cultural: e o boal? a
sufletului, e bovarism, e o patim? adnc? n care sufletul nu se poate
rupe de pl?cere, chiar dac? ea nu e dect a privi un chip Dar privirea
e bolnav?, pentru c? sufletul e bolnav. Probabil ?i imaginezi cam ce
via?? pot duce! Ce via?? pot duce cei care se afl? la reanimare?

 Dac?
m-a? putea ntoarce n timp, cnd cu non?alan?? mi ziceam: E bine s?
experimentezi!, f?r? s? m? gndesc la consecin?e Consecin?ele pe care
le v?d n mine dep??esc orice co?mar. A? vrea s? ?tie ?i al?ii, oare ar
crede? Sau deja a? fi pus? n categoria nebunilor? Nici nu vreau s?
?tiu ce diagnostic a? primi de la psihiatri.

 Pn?
la urm? poate nici nu e bine ca tu s?-mi dai un r?spuns Mi-ai dat deja
prin Cartea nun?ii: preg?tirea, singura preg?tire real? pentru
c?s?torie este cur??area sufletului. La mine, cu sejurul n spitalul de
rigoare Ct va fi nevoie. Adic?, chiar m-ai ajutat cu r?spunsul din
carte Nu trebuie alt? preg?tire, ci doar s? merg pe calea cea
strmt?! Vroiam s? te rog s? te mai rogi pentru mine dac? po?i.

?i s? m? ier?i dac? am dat prea multe detalii. Doamne ajut?! ?i dac? g?se?ti ceva s?-mi spui, m-a? bucura.

 
Sursa:http://www.danionvasile.ro/blog/

De la moarte la viata sau de ce fugi de spovedanie?

18 martie 2008
Doamne ajut?! La nceputul ?i sfr?itul posturilor am discu?ii cu
tineri care fug de spovedanie . Uneori, cei care fac marele pas spre
spovedanie au timp sa imi scrie ce au sim?it. Iat? o scrisoare primit?
n Postul Cr?ciunului 2007. Cred c? v? va fi de folos
 

Gata! Am reu?it. m-am dus de
diminea?? ?i m-am spovedit ?i a fost extraordinar. sim?eam a?a c?
respir, mi venea s? alerg, s? plng de bucurie. am avut mii de tone
de energie n mine. de?i ?tiam c? alt? cale nu am, mi era teribil de
fric?. nu pot s? ?i exprim acum cum a fost asear? ?i toat? noaptea
cnd nu am nchis un ochi. nu credeam c? diavolul te chinuie n halul
?sta FIZICfizic, Danion, nu mi vine s? cred. am c?zut ntr-o
depresie profund? asear?, am plns, m? durea capul de sim?eam c?
plesne?te. M? sim?eam dintr-o dat? att de mic att de fragil. chiar
dac? m-am preg?tit temeinic nainte, asear? totul p?rea d?rmat, tot
ceea ce construisem pn? atunci. sim?eam c? nu sunt capabil s? m?
spovedesc ca o s? moor de ru?ine Nici nu pot s? ?i spun prin ce am
trecut asear?. toat? noaptea nu am nchis un ochi. eu stau la cas? ?i
?i spun c? e prima dat? cnd am auzit a?a ceva. un zgomot venea din
pod. nu ?tiu ce era, ?oareci pisici, dinozauri dar f?ceau un zgomot
groaznic. nu att de tare dar foarte stresant. ai auzit de pic?tura
chinezeasc?? cam a?a era. de diminea?? am vomat, eram alb la fa?? ?i
tremuram. Danion!!!! nu am p??it a?a ceva n via?a mea??? tot timpul
mi ziceam c? nu pot c? nu pot c? nu pot.Am plecat de acas? f
devreme.. era nc? ntuneric ?i cum am intrat n biseric? au trecut
toate Danion.toatechiar sim?eam c? nu mai am r?bdare s? stau la rnd
?i c? vreau eu primul s? m? duc s? mi spun nenorocirile?i alt lucru
de care m-am uimit Nu   m-am blbit!! nici m?car pu?in.
parc? nu mai vorbeam euparc? nu eram euvorbele veneau de la sine f?r?
mari eforturi. acum cnd m? gndesc mi vine iar s? plngmul?umesc
Danion pentru tot ce ai f?cut pentru mine ?i prietena mea ?i i
mul?umesc lui Dumnezeu c? ai venit n calea mea s? mi dai c?iva pumni
?i palme s? ne trezim M? simt att de u?urat ?i parc? miroase altfel
Cr?ciunul acume cel mai frumos cadou dat de Mo? Cr?ciunDoamne ajut?!

Dau m?rturie c?, de-a lungul ultimilor ani, am
primit multe m?rturii similare. Nu am g?sit pe nimeni care s? regrete
c? s-a spovedit (am g?sit doar pe c?iva nemul?umi?i de duhovnicul la
care s-au spovedit, dar att) Deci, dac? nc? mai ?ov?i?i s? v?
spovedi?i, gndi?i-v? ?i de ce mare bucurie sta?i departe Pute?i primi
iertare de p?cate Merit? s? ?ov?i?i?
 

MĂRTURIA UNEI TINERE MAME CARE A REFUZAT SĂ FACĂ AVORT

18 martie 2008
 Am scris aceste rnduri pentru toate fetele care, ntr-o  zi poate vor avea decizia vietii n inima: Sa pastrez copilul acesta
sau nu?Se spune ca Dumnezeu ne vorbeste prin cai pe care nu le banuim,
ca El, ntr-un mod indirect comunica spiritului, constiintei noastre.
n mod sigur, indiferent de religia n care ne-am nascut sau la care am
aderat, Dumnezeu este alauri de noi printr-o iubire parinteasca, pura,
infinita.
E ceea ce am nvatat singura, e ceea ce am descoperit n inima mea,
e ceea ce m-a salvat nu doar pe mine ci pe cea mai minunata fiinta din
viata mea, copilul meu.
Femeile care fac avorturi sunt si ele victime nedocumentate despre
gravitatea acestor fapte oribile, sunt mintite ca nu exista nici un
copil, ca totul este doar o adunatura de snge sau mai grav nici nu vor
sa stie ce se petrece cu adevarat n interiorul lor spernd ca aceasta
le va ajuta sa nu se simta vinovate. Dar oare este indiferenta att de
puternica nct sa vindece o rana a sufletului?
Scopul acestei marturisiri nu este de a aprofunda rana celor care
nainte de a face un avort, nu au stiut ce nseamna cu adevarat acest
lucru. Rana lor ramne oricum deschisa, poate pentru tot restul vietii.
Nu le judecati, ajutati-le! Ele au nevoie de ajutor, pentru a putea
ntelege ce li s-a ntmplat, pentru a nu mai repeta asemenea acte
disperate. Eu cred ca sunt n masura sa le nteleg pentru ca,
marturisesc cu sinceritate, n ncercarea mea de a repara o gresela
ireparabila am fost ntr-adevar la un pas de cea mai mare greseala din
viata mea, aceea de a-mi ucide copilul nenascut.

***

Am 22 de ani, nu peste mult timp 23. Parca doar ieri eram copil Ma
gndesc la mama ntotdeauna cu drag. Desi att de imperfecta n
perfectiunea ei, pentru mine e cea mai minunata fiinta de pe pamnt. Nu
as putea spune ca mi-a lipsit vreodata iubirea parinteasca, ba
dimpotriva a fost mai mult dect meritam. Am fost un copil foarte
iubit, cred ca mai sunt nca, desi n prea marea-mi curiozitate,
am facut multe din greselile unui om care, vorba aceea, crede ca pielea
lui e mai piele dect a celorlalti. Acum nu as mai lua asta n gluma.
Nu e mai bine sa traiesti totul pe pielea ta, credeti-ma! Fiti
destepte, nvatati din greselile celorlalti ca altfel s-ar putea sa
ramneti fara voi nsiva, fara ceea ce sunteti, acel ceva care va face
sa sperati, sa credeti, sa existati, sa vreti sa traiti.
Se stie ca n zilele noastre, sexul nu mai este un subiect tabu, e
relativ simplu sa-ti gasesti un partener de joaca si putini se vor
simti ofensati de aflarea vreunui detaliu ntmplator despre cum, cnd
si unde s-a ntmplat. Este evident ca societatea nostra a progresat.
Totul e o masca, un monstru care se fardeaza excesiv, pentru a-si masca
imperfectiunile att de evidente. Si eu si voi avem destule prietene
care, de la vrste fragede nca, au experimentat cele mai deocheate
pozitii ori practici sexuale. Si ce? Mare-i gradina ta Doamne dar de
ce mai nou, toti sar gardul afara din ea?
Stii as avea ceva sa-ti spunam mai facut un avortnu e mare lucruas mai face-o nca o data doar pentru anestezie, ce faina senzatie a fost.
E cea mai socanta dezvaluire pe care am auzit-o n viata mea. E
marturisirea unei foste colege de liceu care la doar 16 ani avea deja
doua avorturi la bord. L-am facut si pe asta marinar, saracul se
confesa aprinzndu-si tigara. Ce gluma proasta ce inima mpietrita!
Comentariile sunt de prisos. Sa lasam judecata n minile lui Dumnezeu.
Ce poate un copil sa nteleaga dintr-un avort? Avea n clasa mai multe
colege care trecusera prin experienta ei si devenise deja un secret
din acelea care se mpartasesc n mare taina, tuturor care vor sa-l
afle. Oribil, mie nu mi se va ntmpla! si ma gndeam n sinea mea
daca eu as fi fost n locul ei, ce as fi facut.
ntotdeauna am iubit copiii, creaturile acelea micute, pline de
viata, care te fac sa zmbesti att de des, mereu puri si veseli, att
de dragalasi si nevinovati. i iubeam att de mult si de vizibil nct
mama mi spunea cnd n gluma cnd n serios: Mai lasa-i ncolo si pe
copii, ca nu-i bine sa-ti fie asa de dragi. Se spune ca femeile care
iubesc prea mult copiii nu-i pot avea. Gndul acesta ma speria de
moarte, pur si simplu nu puteam sa-mi nchipui viata fara copii si mi
spuneam n sinea mea, mai bine moarta dect stearpa! Saraca mamade unde era sa stie ea?
la urma urmei nu e dect un cheag de snge, mi spunea ea la
ctiva ani dupa aceasta, ncercnd disperata sa ma faca sa renunt la
ceea ce pentru mine era cel mai mare paradox. Cel mai frumos vis se
mplinea n cel mai nepotrivit moment din viata mea si mi se parea ca
traiesc un cosmar din care trebuia sa ies. Trebuia sa existe o
modalitate.. .

***

Aveam 21 de ani, eram anul 3 la facultate, o tnara cu sperante si o
gramada de vise, iubeam ca un copil si ma distram nebuneste, uneori mai
mergeam pe la biserica simteam un goldar nu avea prea mare
importanta. Am descoperit ntmplator ca eram gravida n prima luna. O
sperietura prea mare, prea devreme. O prietena de-a mea, patita deja, a
insistat sa fac un test de sarcina cnd i-am spus ca-mi ntrziase
ciclul cteva zile. Niciodata nu am avut cicluri regulate nu cred ca
am de ce sa ma sperii, i-am spus calma.
Dar atunci de ce simteam ca se ntmpla ceva n interiorul meu. Era
un sentiment ciudat, era ceva acolo, ceva ce nca nu simteam dar care
se chinuia sa transmita trupului meu semnale disperate. Binehai sa
fac testul, de dragul taui-am spus rznd si dupa, o sa te cert ca
m-ai speriat degeaba. Se putea citi n ochii ei incertitudine, ea avea
deja o fetita, se casatorise gravida si cu toate ca nu avea un sot
perfect era att de ndragostita de fetita ei nct restul erau detalii
nesemnificative.
Testul care indica doua liniute rosii m-a lasat muta. Am cazut n
baie si singurele cuvinte care mi treceau prin minte erau: Nu e
adevaratnu poate fi adevarat! Curnd a aflat si prietenul meu. Ma
sustinea orice decizie as fi luat; eram un caz norocos. Pentru mine
nsa asta era prea putin semnificativ, conta cel mai mult reactia
parintilor mei. Nu puteam sa-i pierd pe eipe ei care si pusesera
toate sperantele, toata ncrederea, toata iubirea n mine.
Mai am un frate. Parintii ne iubeau la fel de mult. De ce tocmai eu?
Nu puteam sa-i dezamagesc. Erau att de buni, att de iertatori dar cu
siguranta nu m-ar fi putut ierta pentru asa ceva, era peste putinta. Am
repetat testul, tot pozitiv. Am fost la medic, sarcina era prea mica
pentru a fi detectabila la ecograf de orice fel. Se punea problema unei
sarcini extrauterine. n disperarea mea speram sa fie asa desi asta ar
fi implicat o posibila operatie de extirpare a trompei n care era
localizata sarcina dar atunci decizia nu mai era n totalitate a mea,
eram oarecum obligata la o singura decizie
I-am spus mamei. Soc disperare, plns Ea a fost cea care m-a
ndrumat sa merg la al doilea medic. Era convinsa ca voi face avort.
Asa ceva nu trebuia sa se ntmple, aveam de terminat o scoala, eram
necasatorita si prea tnara ca sa ma leg la cap. Eram speriata si
aveam nevoie de cineva care sa ma ajute sa decid cnd de fapt decizia
era luata deja.
Prietena mea, se ruga de mine insistent sa nu renunt la copil, ea
stia ce nseamna sa treci prin asta. Era disperata si se ruga pentru
mine la Dumnezeu sa ma ajute sa nu fac avort. Mai aveam nca doua bune
prietene care mi-au spus ca se vor ruga pentru mine si copilasul meu.
La sugestia uneia dintre ele, am acceptat sa vorbesc cu un preot
nainte de a merge la medic pentru ca duceam o lupta infernala cu mine
nsami, erau momente de cosmar.
ntotdeauna mi-am dorit copii si Dumnezeu tocmai mi facuse unul
cadou nsa era ca o crja data unui om sanatos. Mi-am adus aminte
atunci de una dintre rugaciunile facute la disperare: Doamne, dect sa
ma pierzi pentru totdeauna mai bine da-mi o palma!. Fraza aceasta, tin
minte, am scris-o si am sters-o de mai multe ori nainte sa o rescriu
definitiv. Si azi mai tin caietul n care am scris-o. Mi se parea greu
sa ma rog si de aceea o faceam de cele mai multe ori n scris. Asa
reuseam sa ma apropii mai usor de Dumnezeu.
Am discutat cu preotul care desigur a protestat vehement mpotriva
avortului, ma asteptasem la asta desigur. M-a surprins nsa si m-a
marcat cel mai profund dintre ndemnuri si cred ca sunt datoare sa o
spun tuturor femeilor:
Nu ti cladi fericirea pe mormntul copilasului tau!!! Desi e mic,
are viata si simte durere. Spune ntotdeauna DA pentru viata, pentru ca
viata e numai de Dumnezeu data si doar El are dreptul sa o ia !!! E
ceea ce a nclinat balanta, ceea ce l-a salvat pe copilasul meu.
Am decis atunci ca nu voi consemna n mod voit la uciderea propriului meu copil, nu voi deveni o criminala, voi deveni mama.
Cnd am mers la medic, soarta copilului meu era deja hotarta, nici
mama, nici tata si nici fratele meu, nici nimeni, nu ar mai fi putut sa
spuna ceva care sa ma faca sa renunt la copilasul meu. Desi au sperat
pna n ultimul moment cnd deja era prea trziu pentru vreo
interventie. .. ce cuvnt simplu folosesc oamenii pentru o crima att
de monstruoasa, copilasul meu s-a nascut. Are 1 an si doua luni n
prezent, e baietel si nu cred ca-i voi putea multumi vreodata suficient
de mult lui Dumnezeu pentru palmaaceasta att de dureros de dulce
pe care mi-a aplicat-o. Parintii, fratele meu, sotul, toata lumea l
adora de-a dreptul si pe buna dreptate ; e un istet, un copil cum nu
mi-as fi putut nchipui ca voi avea. O minune de omulet, att de
disperat dupa mine, mama care i-a dat sansa de a trai. Acum realizez ca
iubirea este nelimitata, infinita.
E minunat sa fii mama. Va doresc din tot sufletul meu sa fiti mame,
atunci cnd Dumnezeu va hotar pentru voi. Un copilas nu va fi
niciodata motiv de suparare, el nu poate aduce dect fericire.
Credeti pe cuvnt o mama fericita. Nu uitati ndemnul de mai sus !!!
Mi-aduc si acum aminte de un vis pe care l-am avut cu mult timp n
urma, un vis n care salvam un bebelus de la nec si Sfnta Mama a lui
Isus mi punea pe mna o bratara de aur. Am nteles visul doar dupa ce
mi-am revenit din socul trait, dupa ce deja mi salvasem propriul copil
de la moarte. Dumnezeu ne vorbeste n inimile noastre, ne avertizeza,
ntr-un fel sau altul, trebuie doar sa constientizam asta. Nu demult am
vazut documentarul Strigatul mut. l gasiti usor pe GOOGLE. Nu va fie
frica sa l vizionati nainte sa luati o decizie. Daca nu va e frica sa
va condamnati propriul copil la moarte nu ar trebui sa va fie frica sa
vedeti cum va muri. NU VA UCIDETI COPIII!!! Cred ca restul cuvintelor
sunt de prisos.
Daca nu va este indiferenta salvarea unor oameni de la moarte sau
daca deja ati trecut printr-o asemenea experienta distrugatoare,
constientizati si regretati cele facute trimiteti aceasta marturie
tuturor femeilor pe care le cunosteti, prietenilor vostri,
cunostintelor si chiar daca o singura viata nevinovata va fi salvata,
daca o singura mama va decide pentru viata copilului ei, cu siguranta
Dumnezeu si va aminti de noi.

Ancuta C
Sursa:http://cezarsalahor.wordpress.com

Messenger-ul= inceputul sfarsitului prieteniilor?

17 martie 2008

Imi dau seama ca am ajuns dependenta de
messenger. Nu la modul ca tot timpul stau de vorba cu cineva, doar ca
atat timp cat sunt intr-o incapere cu internet si calculator eu sunt pe
mess. Chiar si la munca, fac alte lucruri dar eu sunt online. A devenit
ca o pastila la care nu pot sa renunt. Sau cel putbroken.jpgin asa cred.

In liceu ieseam mult cu toti colegii, 
cu prietenii. A urmat o
perioada in care am inceput sa vorbim la telefon si sa ne vedem mai
rar. A venit si epoca internetului care ne-a despartit. Mentinem
legatura pe messenger si este aproape echivalentul unei intalniri.Ne
gandim ca oricum nu avem timp de luat aer si e acelasi lucru daca vb pe
mess,daca au si casti si microfon si ii si auzi s-a rezolvat. Am uitat
cum este sa interactionam, traim intr-o lume      virtuala, o lume a photo              

sharingului, a massurilor si a buzzurilor stresante. Pozele cu
prietenii nostri nu le mai vedem in parc, stand pe o parca si
povestind..acum ne vedem pe hi5, sa ne comentam,sa ne laudam.

Ofmessegerul, de fapt internetul in general ne distruge fara sa
vrem viata reala si ne face sa traim o viata virtuala. Ne imbratisam
prin niste semne, ne zambim fals, doar din politete pentru ca si
celalalt a facut-o.

Cu greu mai iesim la un suc, o mica barfa reala. Daca primesc de ziua mea o felicitare virtuala ar trebui sa ma bucur

Am un bun prieten care in mod sigur o sa intre si o sa se recunoasca
printre randuri. Ne stim de mult si am reinnodat prietenia pe internet
acum vreo cativa ani. Stam la o distanta de 15-20 minute de mers pe jos
si ne vedem foarte rar. Totusi vorbim zilnic..bun prieten virtual:( Si
exemplele pot continua.

Chiar si la munca vorbesc cu colega de langa mine ( la un metru
distanta ) pe messenger, la fel si cu seful meu. Cred ca as putea sta
acasa si nici nu s-ar vedea ca lipsesc. Am inceput sa ma intreb daca
mai stiu sa vorbesc sau sa scriu. Zilele trecute am primit un pix. E
putin paradoxal sa ti se dea la locul de munca unde toata ziua tastezi
(asta e munca, asta fac) tocmai un pix. L-am luat acasa desi si aici
tot la calculator scriu. Unde sunt zilele in care scriam in jurnal?
Nuuu nu mai e la moda,acum trebuie sa avem bloguri.

Singurele situatii pe care le inteleg sunt cele in care ma desparte de persoana respectiva kmnu doar cateva statii de metrou.

Nu vreau sa deschid subiectul masteratului online pentru ca ar fi prea multe de spus.

Nu vad prea roz viitorul din acest punct de vedere. Ma amuzam
intr-o seara gandindu-ma cum ar o intalnire intre prieteni peste cativa
ani. Fiecare isi comanda mancare de la acelasi restaurant, stau
acasaasta in cel mai bun caz pentru ca s-ar putea sa fie la munca
(sigur au un proiect de terminat si clientul nu poate astepta)
asa..deci stau in fata calculatorului si cu camerele web deschise. Si
uite asa se mai vad si prietenii si pe deasupra iau si masa impreuna.

Toti prietenii mei au ajuns mici semne in lista de mess. Refuz
asta! Daca vor sa vb cu mine atunci sa
sune si sa iesim la un suc.

Nu vreau o viata virtuala.
 

Extraordinar

16 martie 2008
 
Aceasta fotografie reprezinta o formatiune rocoasa dintr-un lac din Birmania. Fotografia se poate face doar intr-o perioada determinata a anului,datorita luminii soarelui.
Apleaca capul spre umarul stang si ai sa vezi de ce e extraordinara aceasta fotografie.

Sfantul Ioan Damaschin – Despre feciorie

15 martie 2008
Cei trupesti si cei iubitori de placeri blameaza fecioria si aduc drept marturie urmatorul text: Blestemat este cel care nu ridica samnta n Israel (Deut. 25,9). Dar noi avand incredere in Dumnezeu Cuvantul, care s-a intrupat din Fecioara, spunem ca fecioria este de la nceput si ca dintru nceput a fost sadita n firea oamenilor. Omul a fost plasmuit din pamnt virgin. Din Adam numai a fost facuta Eva. n paradis domnea fecioria. Dumnezeiasca Scriptura spune ca att Adam cat si  Eva erau goi si nu se rusinau (Fac. 2,25). Cnd insa au calcat porunca, au cunoscut ca erau goi si, rusinndu-se, si-au cusut lor nvelitori. Si dupa calcarea poruncii, cnd au auzit: Pamnt esti si n pamant te vei intoarce (Fac.3,19), cand prin calcarea poruncii a intrat moartea in lume, atunci a cunoscut Adam pe Eva, femeia lui, si a zamislit si a nascut (Fac. 4,1). Pentru aceea a fost nfiintata casatorie, ca sa nu se distruga si sa se desfiinteze, din pricina mortii, neamul omenesc, pentru ca, prin nasterea de copii, avea sa se mntuie neamul omenesc.
Poate ca cei care au facut obiectia de mai sus vor ntreba ce vor sa spuna cuvintele Barbat si femeie (Fac. 1,27) si cuvintele: Cresteti si va nmultiti (Fac. 1,28). La acestea vom spune: cuvintele Cresteti si va nmultiti nu indica numaidect inmultirea oamenilor prin impreunarea conjugala. Dumnezeu putea sa faca sa se nmulteasca neamul omenesc si n alt chip daca ar fi pazit pna la sfrsit necalcata porunca. Dar Dumnezeu, prin prestiinta Sa, Cel care stie pe toate nainte de nasterea lor, stiind ca au sa calce porunca si au sa fie condamntati la moarte, anticipnd aceasta, a facut barbatul si femeia si a poruncit sa creasca si sa se nmulteasca. Sa mergem mai departe n cele spuse si sa vedem si superioritatea fecioriei, care este tot una cu a vorbi despre castitate .

Poruncindu-i-se lui Noe sa intre n corabie, si ncredintndu-i-se sa pastreze samnta lumii, i porunceste astfel: Intra tu si fiii tai si femeia ta si femeile fiilor tai (Fac. 7,7). I-a despartit pe ei de femei, pentru ca trebuia sa treaca n curatie noianul de ape si potopul acela mondial. Dar dupa ncetarea potopului spune: Iesi tu si femeia ta si fiii tai si femeile fiilor tai (Fac. 8,16). Iata este ngaduita iarasi casatoria pentru nmultirea neamului omenesc. Apoi Ilie, conducatorul carului care sufla foc, omul care strabate cerul (4 Regi 2,11), n-a mbratisat necasatoria si a fost marturisit prin naltarea sa mai presus de oameni? Cine a ?nchis cerurile? (3Regi 17,1) Cine a sculat mortii? (3 Regi 17,17-24) Cine a taiat Iordanul? (4 Regi 2,8) Nu Ilie, care a trait n feciorie? Dar Elisei, ucenicul acestuia, aratnd aceeasi virtute, n-a mostenit ndoit darul Duhului, cand l-a cerut? (4 Regi 2,9-14) Dar cei trei tineri? Nu prin faptul ca au pazit fecioria au ajuns superiori focului, caci, prin feciorie, trupurile n-au putut fi mistuite de foc? (Daniil,3,12-28) Nu vom trece sub tacere nici pe Daniil, al carui trup a fost ntarit de feciorie incat dintii fiarelor n-au putut sa-l nghita (Daniil 6,16-22). Oare Dumnezeu cnd a voit sa se arate israelitilor, n-a poruncit sa-si curete corpul? (Ies. 19,15) Oare preotii nu se curatau pe ei nsisi, cnd paseau n Sfanta Sfintelor? Oare legea n-a numit curatenia mare fagaduinta facuta lui Dumnezeu?
Trebuie asadar sa se nteleaga n chip mai duhovnicesc porunca legii. Exista o saminta duhovniceasca, zamislita prin dragoste si teama de Dumnezeu ntr-un pintec sufletesc, care sufera si naste duhul m?ntuirii. Astfel trebuiesc ?ntelese cuvintele: Fericit cel care are samnta n Sion si rude n Ierusalim (Isaia, 30,9). Este oare fericit, chiar daca va fi curvar, betiv, idololatru, numai daca are samnta n Sion si rude n Ierusalim? Nici un om care cugeta just nu va vorbi asa.
 

Fecioria este viata ngerilor, insusirea oricarei firi necorporale. Spunem aceasta fara sa hulim casatoria – sa nu fie! – caci stim ca Domnul a binecuvntat casatoria atunci cnd a trait printre oameni (In. 2,1-10) si stim si pe cel care a spus: Cinstita este casatoria si patul nentinat (Evrei 13,4). Stim totusi ca fecioria este superiora casatoriei. Att in virtuti cit si in vicii sunt grade mai inalte si mai joase. Cunoastem ca toti muritorii, afara de ncepatorii neamului omenesc, sunt odrasle ale casatoriei. Aceia snt plasmuiri ale fecioriei si nu ale casatoriiei. Necasatoria, nsa, dupa cum am spus, este imitarea ngerilor. Prin urmare pe cat este superior ingerul omului, pe atat mai cinstita este fecioria decat casatoria. Dar ce spun nger? insusi Hristos, slava fecioriei, nascut numai din Tatal fara de nceput, neseminal si fara de mpreunare, dar si ntrupat pentru noi fara de mpreunare din Fecioara si facut om asemenea noua, nsusi a aratat n el insusi fecioria cea adevarata si desavrsita. Pentru aceea nici nu ne-a poruncit-o, caci nu toti pricep acest cuvnt (Mt. 19,11), dupa cum nsusi a spus. El nsa, prin fapta, ne-a nvatat si ne-a mputernicit spre aceasta. Dar cui nu-i este clar ca acum fecioria domneste ntre oameni?
Buna este nasterea de copii, pe care o aduce casatoria! buna este casatoria din pricina destrabalarilor! (1Cor. 7,2) Casatoria le curma pe acestea si nu ngaduie furiei poftei sa fie mnata spre fapte nelegiuite, din pricina mpreunarii legale din casatorie. Buna este casatoria pentru cei care nu se pot nfrana! Dar mai buna este fecioria, deoarece cultiva nasterea de copii ai sufletului si aduce lui Dumnezeu rugaciunea, ca un fruct copt. Cinstita este casatoria si patul nentinat, dar pe curvari si pe preacurvari i va judeca Dumnezeu (Evrei 13,4).

Exemplu pentru tinerii de azi

12 martie 2008

 Cel pe care Nicolae Steinhardt la numit "sf?ntul 
inchisorilor",Valeriu
Gafencu abia intrase la facultate  in 1941 c?nd a fost condamnat la 25
de ani pentru c? f?cea parte din Fr??iile de Cruce, ins? singura lui
vin? a fost c? il iubea pe Hristos .
A p?r?sit lumea zece ani
mai t?rziu, bolnav de tuberculoz?, ins? lini?tit c? a putut s?-?i
imp?rt??easc? dragostea de Hristos ?i altora mai pu?in apropia?i de
Dumnezeu.
La T?rgu Ocna , Valeriu Gafencu a fost limanul la
care to?i de?inu?ii au g?sit m?ng?iere ?i ascultare ?i de aceea,
al?turi de mul?i al?ii, p?rintele Gheorghe Calciu, sau p?rintele
Arsenie Papacioc au considerat c? ar trebui canonizat. In 1959, la
?apte ani de la moartea lui Gafencu, 29 de persoane au fost condamnate
la pedepse de la 15 ani la munc? silnic? pe via?? pentru c?,
eliber?ndu-se spiritual in perioada c?t au stat al?turi de el la T?rgu
Ocna, ?i-au ajutat cre?tine?te semenii n?p?stui?i din pu?c?rie.
M?rturiile
despre "sf?ntul inchisorilor" au fost adunate de p?rintele Moise de la
M?n?stirea Oa?a, fiind editate ?i tip?rite in aceast? carte prin
dona?ii.

 


DESPRE FUMAT

11 martie 2008
MULTI CRESTINI se intreaba de ce este considerat
fumatul un pacat. Ca doar nu-i pomenit in Biblie, spun acestia, si pe
buna dreptate, pentru ca tutunul intra in Europa mult mai tarziu, pe la
anul 1500. Dar asta nu inseamna ca obiceiul fumatului n-ar fi daunator
vietii trupesti (dupa cum se precizeaza pe pachete) si, implicit,
vietii sufletesti.
Patima cu pricina este una din cele mai raspandite printre tineri
[1] si din nefericire din ce in ce mai multi nu o mai trateaza ca
patima. E adevarat ca, pe langa problema dramatica a drogurilor,
tutunul trece la prima vedere drept inofensiv. Dar a spune ca sunt rele
mai mari nu inseamna ca relele mai mici nu mai au consistenta lor. Azi
se spune mai mult ca oricand raului bine si binelui rau si asta-i cu
adevarat grav.

De aceea gasesc ca trebuie sa lamurim in cateva cuvinte atitudinea
crestina fata de trup. El nu mai este tratat cu simtul raspunderii,
auzim deseori spunandu-se ca doar sufletul conteaza Sfanta Scriptura
ne invata: Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului
Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu
sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe
Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu

(I Corinteni 6, 19-20). Fumand, pacatuim in trupul nostru care este
templul Duhului. Despre Biserica, invatam ca este trupul tainic al lui
Hristos, care este si capul ei [2]. Deducem de aici ca atitudinea pe
care o avem fata de Biserica, privita ca institutie dar si ca locas, ar
trebui sa o avem si fata de trupul nostru, care nu e al nostru pentru
ca, ma repet, am fost cumparati cu pret.
Si oare cine dintre cei ce-si imbolnavesc trupul fumand, ar fuma si-n
sfantul locas? E cazul ca omul contemporan sa-si redefineasca, acolo
unde este necesar, atitudinea fata de trup. El e impreuna-lucrator cu
sufletul la mantuire (de aici rostul ascezei trupesti: abstinenta ,
metaniile) si apoi,transfigurat, impreuna-mostenitor cu el al
Imparatiei vesnice.
Crestinii cred si marturisesc invierea mortilor [3], deci cum sa
dispretuim oare trupul cu care noi vom invia? Cativa elevi imi
marturiseau ca au renuntat la patima fumatului dupa ce au auzit la o
manastire o persoana demonizata strigand: Nu vreau tamaie, vreau
tutun. Dar mult mai bine este pentru noi sa ascultam de glasul
preotului decat sa plecam urechea la ce spun demonii prin nefericitii
posedati. E nevoie de vointa de fier si lupta acerba pentru renuntarea
la aceasta patima. Cine n-a avut patima tutunului nu cred ca poate
intelege cu adevarat ce inseamna sa lupti sa te lasi. Din nefericita
mea experienta personala pot confirma ca acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post (Matei 17, 21).

Marii parinti duhovnici contemporani canonisesc ca atare pe fumator,
nu fac concesii . Au dragoste, mila si intelegere fata de crestin, dar
nu si fata de pacatele lui. Parintele Teofil Paraian marturisea ca nu-l
lasa pe fumator sa se impartaseasca si nici nu-l dezleaga de pacate,
spunandu-i de obicei: Ne intalnim cand nu mai esti fumator!. Pravila
bisericeasca a arhimandritului Nicodim sachelarie condamna fumatul pe
motiv ca nu tine de foame, nici de sete, nici de caldura, ci e un
obicei murdar, ruineaza sanatatea si se cheltuiesc banii munciti pe
acest fum otravitor. Fumatul se canoniseste, ca si jocul de noroc, cu
caterisirea (pentru preot) si afurisirea pentru mirean [4].

Intalnim si la Cuviosul Siluan Athonitul o atitudine de respingere a
fumatului. El povesteste ca in timpul unei calatorii cu trenul, un
negustor il imbia cu o tigara. Il refuza respectuos, insa acesta incepe
sa faca apologia fumatului. Intr-un sfarsit, Siluan s-a hotarat sa
zica: Domnule, inainte de a fuma o tigara, rugati-va, spuneti un Tatal
nostru. La aceasta negustorul a raspuns: A te ruga inainte de a fuma,
parca nu prea merge. Raspunzand, Cuviosul Siluan facu aceasta
observatie: Asadar, orice lucru inaintea caruia cineva nu se poate
ruga netulburandu-se, mai bine este sa nu-l faca.
Note:
[1]. In urma cu ceva timp, spre sfarsitul anului 2002, un scandal a
tinut prima pagina a unui cotidian central; reclamele stradale la
tigari erau, in numar foarte mare, amplasate in apropierea scolilor
generale si a liceelor, desi Legea nr. 148/ 26 iulie 2000 interzice
explicit pozitionarea oricarui tip de reclame la tutun la o distanta
mai mica de 200 metri de intrarea unitatilor de invatamant si a
unitatilor de asistenta medicala Oare nu sunt tinerii target-ul
producatorilor de tutun?
[2]. Cf. Efeseni 1, 22.
[3]. Crezul (Simbolul de credinta) spune lamurit in articolele XI si
XII: Astept invierea mortilor si viata veacului ce sa fie. Sfantul
Pavel argumenteaza certitudinea invierii mortilor prin realitatea
Invierii lui Hristos (II Tesaloniceni 4,14). Scriptura marturiseste in
multe versete acest adevar de care unii crestini se indoiesc: Iezechil
37,1-14; Isaia 26,29; Ioan 11, 24; Ioan 5, 28-29 s.a.
[4]. Arhim. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca, editata de Parohia Valea Plopului , 1996, p. 81.

 
Din cartea "Tineri pe calea intrebarilor" de Laurentiu Dumitru 

Frumos si estetic

11 martie 2008

oglinda2.jpg

Cei mai multi dintre noi am avut momente in viata cand ne-a placut anumite persoane.Unii pot zice chiar ca au iubit acele persoane,si pot veni cu argumente pentru care au iubit.De exemplu, le-a placut felul lor de a fi,sau infatisarea,sau si una si alta.Dar la un moment dat,s-au despartit de asa-zisa persoana iubita.De ce?E intrebarea pe care o pun eu.
Am incetat sa il/o mai iubesc!zice cineva.Inainte de a analiza acest
raspuns,sa vedem de unde vine iubirea asta pe care noi o facem atat de
simplista,usuratica si dupa gustul si poftele fiecaruia dintre noi.
Iubirea e motivul pentru care existam noi,e motivul pentru care ne-a
creat Dumnezeu.El ne-a facut din marea lui dragoste pentru a fi
asemanatori Lui,atat ca infatisare cat si spiritual.Deci,daca iubirea
este cauza existentei noastre,inseamna ca este si scopul existentei
noastre,pentru ca nu putem fi facuti din dragoste si tratati cu prea
marita dragoste a lui Dumnezeu,iar noi sa nu avem ca scop raspunsul la
aceasta dragoste,tot prin dragoste.Domnul ne-a lasat sa il iubim pe
El,mai presus de orice si apoi sa iubim pe cei de langa noi,fie cu o
iubire frateasca,fie cu una mai profunda.
Am incetat sa il mai iubesc!Pur si simplu nu mai simt nimic pentru
el.Corect,daca nu mai simti nimic pentru persoana respectiva,atunci nu
mai rost sa ramai cu ea,asa e corect si moral pentru ambele parti.Dar
cum e posibil ca acum sa iubesti si sa zici tot felul de expresii si
declaratii de iubire,care poate au venit sincer din inima ta,iar mai
tarziu sa spui la fel de sigur si de sincer ca nu mai iubesti,ca s-a
dus iubirea,a disparut,s-a evaporat.
Poate iubirea disparea,se poate ea evapora?Daca s-ar evapora si iubirea
lui Dumnezeu pentru noi,atunci ce am face noi,ce s-ar intampla cu
noi?Daca ne-ar parasi Domnul,cum ar arata lumea asta?Eu zic ca ar arata
ca o mare metropola fara semne de ciculatie si fara semafoare.Totul ar
fi blocat si imposibil de remediat.Caci fara Dumnezeu nimic nu e cu
putinta.Oare iubirea adevarata nu e a aceea care nu are sfarsit,care nu
se termina niciodata,care e pentru totdeauna,pana la sfarsitul zilelor
noastre pe acest taram strain si apoi in viata vesnica ce ne
asteapta?Oare Dumnezeu va spune vreodata ca a incetat sa ne iubeasca?Eu
nu cred,asa ceva e imposibil,iubirea lui Dumnezeu e un ocean fara fund
si fara tarm.Deci iubirea adevarata nu e niciodata trecatoare si
superficiala,iubirea adevarata e vesnica si profunda.
Sfanta Scriptura,Cuvantul lui Dumnezeu,ne spune despre dragoste: Dragostea
ndelung rabd?; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuie?te,
nu se laud?, nu se trufe?te. Dragostea nu se poart? cu necuviin??, nu
caut? ale sale, nu se aprinde de mnie, nu gnde?te r?ul. Nu se bucur?
de nedreptate, ci se bucur? de adev?r. Toate le sufer?, toate le crede,
toate le n?d?jduie?te, toate le rabd?.(I Corinteni 13)

De ce spunem ca iubim daca noi de fapt nu iubim?De ce simtim ca iubim daca de fapt nu iubim?
Cand cautam sa iubim,cautam frumosul,totdeauna iubim ce e frumos si placut.Dar ce e frumosul?
E oare o fata tanara ce arata foarte bine,sau e imbracata foarte
frumos,stralucitor,cu multe bijuterii si cu o rochie superba,ultima
moda?E ea frumoasa,sau e mai degraba estetica? Un parinte ne invata
ca,Frumosul este masura apropierii noastre de Dumnezeu. Deci
majoritatea dintre noi,fratilor,nu iubesc frumosul,ci esteticul,care in
DEX primeste urmatoarea explicate: ESTTIC, -?, estetici, -ce,
subst., adj. 1. S.f. ?tiin?? care studiaz? legile ?i categoriile artei,
considerat? ca forma cea mai nalt? de creare ?i de receptare a
frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esen?a artei, la
raporturile ei cu realitatea, la metoda crea?iei artistice, la
criteriile ?i genurile artei.
Am facut din iubire o stiinta,am facut din trupurile noastre o arta,ele
au ajuns niste forme modelabile dupa gustul ochiului.Am pierdut esenta
dragostei si a existentei noastre.Traim numai pentru poftele trupesti
si ignoram dragostea adevarata si frumosul adevarat.
Toate le-a distrus mintea omului,toate le-a uratit si le-a estetizat,adica le-a indepartat de duhul lui Dumnezeu.

 
Machidon Cezar Alexandru

 


UMBRA “TIMPULUI PREZENT”

10 martie 2008
Imi spunea un prieten mai, invatamantul romanesc este la
pam
ant, nu se mai invata ca pe vremuri restructureaza astia la greu si
nu se face nimic, legea nu e buna . eu zic altfel. Nu legea este
proasta , imperfecta ,problema este la noi, cu noi. Daca spiritul
este la pamant,totul este la pamnt pentru ca lumea pe care ne-o
construim in afara este reprezentarea a ceea ce suntem in interior,
reprezentarea nevoilor noastre, a framantarilor noastre, a aspiratiilor
noastre. Sa vorbim despre lumea pe care am construit-o. Ma uit in
jur,atata goana dupa facil, vrem sa obtinem totul repede si usor cu
minimum de efort, castiga cel care stie sa se descurce , sa se
strecoare iar cel care munceste este fraier, retrograd, de moda veche
si nu stie sa se adapteze economiei de piata .

Totul se vinde si se cumpara,totul este economie de piata, o
mare afacere care se bazeaza pe cerere si oferta. In scoli nu se mai
studiaza decat ceea ce este util, ceea ce te face un om realizat, ceea
ce se cere . Specializarile la facultati sunt in functie de cerere
. Parintii nu-si mai lasa baietii sa studieze teologia sau filosofia
pentru ca nu se cauta , nu este o afacere rentabila , nu este o
meserie banoasa sa se faca mai bine medic sau avocat ca se ia spaga
buna. Daca fata vrea sa studieze pictura, nu e bine pentru ca
mazgalicii sunt muritori de foame , sa se faca mai bine stilista sau
sa se ocupe de design daca tot o preocupa arta. Eliminam cu buna
stiinta din viata noastra tot ce ar putea sa ne umple
sufletul,construim o societate bazata pe profit material.

Vrem sa fim oameni informati, sa fim la curent cu toate, ne
uitam fara jena in curtea vecinului dar nu ne stim pe noi si ne este
frica sa ramanem singuri cu noi insine de teama de a nu descoperi ce
gol imens avem in suflete, o lume de suflete goale si neimplinite. Nu
ne mai saturam, multul din fiecare zi ne-a devenit prea putin, privim
la cei care au si ridicam stacheta cu fiecare zi. Totul porneste de la
lacomie de la a avea pentru mine si de la vreau , ati putea
crede ca am ceva cu aceste cuvinte, nu cuvintele au o vina ele doar
exprima ceea ce suntem. Nu ne mai saturam,nu ne mai ajunge,suntem din
ce in ce mai greu de multumit. Goana asta nebuna dupa aur dezveleste
fara nici o urma de rusine toate patimile noastre. Ce mai este sfant in
noi ? Vrem valori materiale, si daca le avem vrem respect, ca si cand
asta ne defineste ca oameni. Omul nu mai este o valoare, banul este
singura si cea mai mare valoare daca nu ai bani nu mai valorezi nimic.

De sarbatorile de iarna,Mos Craciun cel minunat,
inmiresmat si bun care odinioara aducea coruri de ingeri in suflete
este acum un mos cu sacul mare si plin de daruri cat mai pompoase. Nu
mai avem nimic sfant in noi, nu mai avem idealuri, constiintele noastre
au adormit. Egoismul si indiferenta au pus stapanire, rupand toate
legaturile sufletesti intre noi. Nu mai vrea nimeni sa munceasca dar
vrem sa ne imbogatim peste noapte,suntem o natie de participanti la
concursuri televizate si la jocuri de noroc,ne batem joc de sufletele
noastre. Responsabilitatile acestei societati nu ne mai dau dreptul
de a fi liberi, ne plangem de timp,lumea pare scarbita de viata, se
traieste in sila,parem obositi sufleteste si fizic,simturile noastre au
fost suprasolicitate, senzualismul a anulat sensibilitatea, frumusetea
sufleteasca.

Intr-o lume in care TIMPUL este totul, insasi timpul este un concept abstract. E palpabil? NU. E vizibil, are gust, miros? NU. Dar el este omniprezent,masura lui suntem noi,oamenii. Timpul isi lasa amprenta pe chipurile noastre, pe vietile care se nasc din noi, pe creatie, pe ce lasam in urma. Umbra timpului este istoria…


Sani mari si creiere mici-Scrisoare pentru fetele cu sani modesti

10 martie 2008

Daniela:
"Mie imi place sa am sanii foarte mari sau foarte dezvoltati. Prietenii mei
m-au parasit si nu mai vorbesc cu mine fiindca eu nu am sanii dezvoltati ca celelalte
prietene ale mele." C,14.
Nicoleta: "Nu ma dezvolt deloc, toti
ma resping, chiar si baietii. nca la varsta mea nu am avut un prieten, imi vine
sa ma omor. Va rog frumos sa-mi spuneti ce sa fac ca sa imi creasca si mie sani
si sa fiu si eu mai grasa?" c14Diana: "Am un mare complex: nu
am sanii mari. mi este rusine sa ma imbrac cu bluze mulate, toti baietii isi
bat joc de mine, toti striga dupa mine, aceste "faze" ma duc la exasperare.
Din punct de vedere fizic mi se fac multe complimente: ca am un corp frumos cu
o exceptie, ca arat "col". Am vorbit cu putini baieti, ultimul meu prieten
mi-a spus in fata ca nu mai putem fi prieteni pentru ca nu am sani si m-a parasit.
Sunt disperata! Tin foarte mult la el, m-a parasit pentru o "vagaboanda".
Ma gandesc la o posibila sinucidere, nu mai suport acest chin?c13
.

Catre
toate Danielele, Nicoletele si Dianele care impartasesc aceeasi perspectiva trista
asupra prezentului: fetelor, bagati-va mintile in cap! Nu are rost sa va dati
cu capul de pereti numai pentru faptul ca sanii vostri nu sunt mai darnici fata
de privirile tinerilor ai caror hormoni tropaie precum un detasament militar.
Exista o psihoza a sanilor mari, o psihoza care se accentueaza pe zi ce
trece si care este puternic modelata de mass-media. Eu nu sunt de parere ca trebuie
sa se lupte contra discriminarii fetelor nedotate, si nici ca acestea sa fie consolate
cu povesti de adormit copiii. Cred ca pur si simplu ar trebui ca fetele cu sani
mici sa capete o perspectiva asupra "handicapului" lor care sa nu tina
seama de exigentele mass-mediei.
Imi este greu sa ma adresez mai multor
fete deodata, asa ca ma voi adresa unei singure "victime a sortii".
Ar
trebui sa fii fericita ca din cauza sanilor tai multi baieti stau departe de tine.
E o sansa de care nu au parte fetele bine dotate. De ce? Pentru ca baietii se
vor apropia de ele in primul rand pentru sanii lor, si nu pentru sufletul lor.
Un baiat rosteste foarte usor o declaratie de dragoste numai pentru a avea ocazia
sa puna mana pe un trup care il innebuneste. Foarte greu ii va fi unei fete cu
sanii mari sa isi dea seama daca prietenul ei o iubeste cu adevarat sau pur si
simplu a fost hipnotizat de niste balcoane spatioase.
"Nu pot sa ma
amagesc cu un astfel de refren?", mi-ai spune. Nu vreau sa te amagesc, pur
si simplu asa stau lucrurile: fetele cu sani mari sunt de multe ori cautate de
baieti nu pentru ca ar avea cine stie ce calitati iesite din comun, ci pentru
ca sanii lor sunt generosi.
"Si nu este asta o mare calitate?"
Nu
pot sa fiu atat de orb ca sa nu constat si eu ca printre tineri aceasta insusire
capata incetul cu incetul rangul de virtute de capatai. Dar ce vorbesc de tineri?
Femeia cu sanii mari face parte din setul de vise erotice al barbatilor care nu
sunt impliniti de relatia cu sotiile sau amantele lor. Un prieten imi spunea ca
cea mai mare ispita a lui este sa faca sex cu o femeie cu sanii mari, ca cele
din revistele porno.
Sa ne intrebam de ce au atata trecere fetele cu sanii
mari. Exista vreo legatura intre aceste organe si mintea unei fete? Sunt sanii
mari semnul unei minti mai stralucite, sau semnele unui coeficient de inteligenta
redus?
Nici una, nici alta. Femeia poate avea sani revarsabili, si poate
fi geniala sau proasta de-a binelea. Femeia poate avea sanii milimetrici, si asta
nu o face nici desteapta, nici proasta.
Dar femeia cu sani mari este o
femeie care ii innebuneste pe barbati. De ce? Din mai multe motive, toate centrate
in jurul actului sexual. O fata cu sani mari este mult mai usor de starnit. Se
stie ca sanii reprezinta una dintre zonele erogene cele mai sensibile ale femeii.
ntr-o discoteca dansezi cu o fata cu sanii mari, o mangai putin mai lasciv peste
piept si in cateva minute este gata sa vina la tine acasa sau in masina ca sa
ii demonstrezi cat de fulgerator te-ai indragostit de ea. Apoi, acasa sau in masina,
barbatul se excita foarte tare atingand acei sani mari. Ce s-ar fi facut acel
barbat daca fata pe care o agata in discoteca avea sani mici ? I-ar fi fost greu
sa o starneasca si, mai apoi, nu ar fi avut aceeasi stare de extaz in fata trupului
ei gol.
Ideea ca o fata cu sanii mici este aproape frigida nu sta in picioare:
din literatura de specialitate se stie ca sunt fete cu pieptul neted care abia
daca sunt atinse reactioneaza ca niste experte in sex. Poate ca tocmai complexul
de care sufera sa le dea astfel de senzatii extreme la cel mai mic impuls. Dar
faptul ca un mascul se simte mai bine langa o fata cu sani mari e valabil. Poate
chiar si numai pentru faptul ca presiunea cu care prietenii sau filmele i-au bagat
aceasta idee in cap lasa urme care nu pot fi sterse decat foarte greu.
Nu
vreau sa spun ca daca unui tanar ii plac formele mai bogate ale sanilor asta inseamna
neaparat ca e un tip lipsit de valoare, dar sunt convins ca daca un tanar renunta
la o fata, sau nu vrea sa fie prieten cu o fata, numai pentru ca ea are sani mici,
inseamna ca handicapul de care sufera el e mai serios decat cel de care sufera
fata.
"Sunt multi tineri care pun problema asa?"
Ce daca?
Afirmatia mea privitoare la valoarea lor nu se modifica. Faptul ca mai au si spirit
de turma nu ii dezvinovateste. Dimpotriva. Repet faptul ca o fata cu sani mici
ar trebui sa isi fructifice la maxim avantajul pe care il are. n jurul ei vor
roi mai greu tipii obsedati de sex, si ii va fi mai usor sa gaseasca un prieten
de valoare. Evident, vanatorii de sex nu vor evita cu totul nici prazile mai modeste,
ai caror sani sau fese nu intra in standard. Ba chiar le vor considera niste prazi
usoare, si vor incerca sa profite de complexele lor.
"Daca nu are
cine stie ce sani, e complexata, e mai usor de bagat in tufis." Perspectiva
lor nu e chiar utopica: sunt fete care se culca cu prietenii lor tocmai pentru
a-i recompensa pentru faptul ca le-au trecut cu vederea putinatatea sanilor.
E
trist nu numai faptul ca altii isi dau seama ca cineva are motive sa fie complexat,
este trist cand persoana respectiva se lasa doborata de complexele ei. "Ma
gandesc la o posibila sinucidere, nu mai suport acest chin?"c13, spunea Diana.
E oare acesta un motiv intemeiat pentru o sinucidere? Sinuciderea nu e justificata
niciodata, nici macar atunci cand cineva se afla intr-o situatie de zece ori mai
grea. Pe fetele aflate in situatia Dianei le atentionez ca, desi isi imagineaza
ca poate prin sinucidere stresul lor va lua sfarsit, nu va fi deloc asa. Sa isi
imagineze ca daca se vor sinucide vor ajunge pe o insula pe care tipi bine, tinand
in brate fete cu sani XXL, vor arata cu degetul spre ele cu dispret: "schiloadele?",
si vor scuipa spre ele cu dispret.
"Dar nu va fi asa pe lumea cealalta?",
mi-ai putea spune. Da, nu va fi asa, pentru fetele care se sinucid va fi acolo
de o mie de ori mai rau.
Sa analizam putin ce se poate face cu sanii tai.
Ca sa ii maresti ai doua metode clasice: prin silicoane sau cu ajutorul tratamentului
medicamentos, intre care la loc de cinste se afla anticonceptionalele. Sa iei
anticonceptionale nu te sfatuiesc, pentru ca au o gramada de efecte secundare.
Am o prietena care cu ani in urma a luat astfel de pastile, ca sa i se regleze
ciclul. Acum, sotie fiind, nu poate sa faca copii. Pastilele i-au dereglat organismul,
si nu se stie daca isi va mai reveni.
Cu silicoanele cred ca e mai simplu:
nu cred ca din punct de vedere medical sunt la fel de periculoase. S-ar putea
sa fie, dar nu m-a interesat acest subiect. Presupunand ca nu ar avea efecte secundare,
sa vedem ce ai rezolva daca sanii ar fi mai apetisanti. n primul rand ai scapa
de apasarea ca esti altfel? O apasare serioasa. (Ciudat, pe cat de serioasa este
campania dusa de cei grasi pentru ca moda XXL sa nu mai fie considerata ridicola,
pe atat de penibil pare efortul de a-i convinge pe baieti ca o fata cu sanii mici
nu e handicapata.)
Numai ca problemele nu s-ar imputina, ci doar ar trece
la o alta forma. Cine e de vina ca sanii tai nu au fost mai dotati? Oare de ce
Dumnezeu nu te-a facut mai aratoasa? Poate pentru simplul fapt ca nu aveai nevoie
de asa ceva. Pe lumea cealalta exista altfel de repere. Ai auzit cumva de faptul
ca singura tristete a unei sfinte era ca prin asceza ajunsese la un piept atat
de ofilit incat putea fi confundata cu un barbat? Nu. Pe lumea cealalta, care
e vesnica, nu conteaza nici cati muschi au avut barbatii si nici ce sani sau coapse
au avut femeile. Acolo conteaza altceva. Acolo frumusetea fizica se judeca dupa
alte criterii.
Dumnzeu te-a facut trup si suflet. Trupul si sufletul tau
se afla in armonia ideala pentru ca, la sfarsitul vietii tale, sa ajungi la bucuria
vesnica. Ai venit pe lume pentru a strabate un drum sinuos, la capatul caruia
se afla implinirea, dragostea adevarata, frumusetea netrecatoare. Rostul tau,
fie ca esti constienta sau nu, este acelasi cu rostul fiecarui om: acela de a-L
cunoaste pe Dumnezeu si de a te desfata de frumusetile vesnice. Orice handicap
fizic ar avea un om, acesta nu il poate impiedica sa dobandeasca raiul. Oare sa
fie "handicapul" de care suferi tu un asemenea impediment? Nu, evident
ca nu.
"Dar pe mine nu ma intereseaza ce va fi atunci, ma apasa faptul
ca acum nu imi e bine. Vreau sa schimb lucrurile."
Daca ti-ar fi fost
mai de folos sa ai sani mari, atunci fii sigura ca Dumnezeu ti-ar fi dat ceea
ce ti-ar fi fost de folos. Arati exact cum trebuie pentru a ajunge la mantuire.
Daca tu modifici in mod artificial trupul tau, intreaga ta viata va fi schimbata
intr-un mod pe care tu nu ai cum sa il prevezi. Nu iti va fi de folos.
"Crezi
ca vei reusi sa ma convingi sa renunt sa imi maresc sanii cu silicoane, vorbindu-mi
despre ce ma asteapta pe lumea cealalta? Eu vreau sa ma bucur pe lumea asta."
Depinde
si in ce mod vrei sa te bucuri pe lumea asta. Daca iti vei mari sanii cu silicoane,
vei avea parte intr-o anumita masura de desfatarile erotice de care acum esti
lipsita. Dar vei merge pe un drum al esecului, pe un drum al neimplinirii.
"De
ce?" Pentru ca daca ti-ar fi fost de folos sa ai sani mari, atunci i-ai fi
avut. Numai ca in ecuatia in care iti incadrezi viata, sanii mari sunt prilej
de sminteala pentru altii iar pentru tine sursa de placeri trupesti. Pe o fata
care se naste cu sani ideali din punctul de vedere al standardului, Dumnezeu o
poate ajuta sa isi pazeasca atat fecioria trupului, cat si pe cea a sufletului.
Pe cand daca tu vei ravnesti sa porti sutienele ei, acest lucru nu iti va fi de
folos pentru ca structura ta sufleteasca ramane tot pe vechiul calapod. ntelegi
ce vreau sa spun? Trupul si sufletul, fiind interdependente, ajung sa se certe
atunci cand unul din ele sufera un accident, o interventie exterioara brusca ce
le modifica armonia. (E ca in cazul schimbarii de sex, un barbat isi poate taia
penisul, dar tot barbat ramane, orice ar avea in bikini. ADN-ul ramane de barbat,
orice ar face.) Nu acelasi lucru se intampla cu fetele ai caror sani au ramas
mici in urma unui accident suferit in copilarie sau din alte motive; in unele
situatii medicii pot da un ajutor real, fara sa fie nevoie sa se apeleze la silicoane
sau alte metode artificiale. Sau sunt fete care nu fac nici un fel de miscare
fizica, stau cocosate si ai caror sanii suporta o influenta evidenta din acest
motiv. E lesne de inteles ca putina gimnastica in fiecare zi rezolva o astfel
de problema.
Stiu ca in acest punct al discutiei fetele care si-au bagat
silicoane pot sa aduca contraargumente care sa te convinga ce avantaje iti ofera
un piept mai generos. Privite insa din perspectiva crestina, marirea sanilor e
un esec. Iar in cazul in care aduce avantajele erotice mult-asteptate, e clar
ca aceste avantaje sunt lemne aruncate pe jarul care ii asteapta pe desfranati
in iad.
"Dar atatia prieteni m-au parasit din cauza sanilor?",
ar putea sa imi spuna Daniela. Nu, nu din cauza sanilor tai mici te-au parasit,
ci din cauza ca sunt ei prosti, de asta te-au parasit. Numai un prost renunta
la o fata din cauza ca nu este multumit de sanii ei. Sau nu neaparat un prost,
un taur comunal, un tip obsedat de sex. Deci nu este o pierdere cand te paraseste
un asemenea tip. Un tanar care merita sa iti fie prieten ar trebui sa nu se uite
doar la trupul tau. Eu nu spun ca frumusetea trupului nu isi are valoarea ei intr-o
poveste de iubire, ci spun ca sunt fete deosebite pe care baietii le parasesc
numai pentru ca nu au fost in stare sa le aprecieze cum trebuie.
Ar trebui
sa iti fie clar ca daca sanii mici sunt un motiv pentru ca prietenul sa te paraseasca,
nu pierzi nimic ramanand fara un astfel de prieten. Dar trebuie sa tii seama si
de faptul ca in orice despartire, cel care pleaca recunoaste greu care a fost
motivul real al plecarii sale. De multe ori sunt invocate motive false, chiar
daca stau in picioare. Si oare, daca cel care te paraseste vrea sa te raneasca,
nu o face cel mai eficace motivand ca a plecat din cauza ca sanii tai sunt prea
mici? Gandeste-te la asta. Chiar daca mai multi baieti invoca acest motiv, s-ar
putea ca fiecare sa minta cu acelasi sange rece. De altfel, sunt destule fete
cu pieptul generos pe care iubitii le parasesc in acelasi ritm in care te parasesc
pe tine.
Daca prietenii pot invoca acest motiv pentru a nu evita sa recunoasca
motivul real al plecarii lor (intoarcerea primei iubiri, o poveste de dragoste
la prima vedere, plictiseala, ?), atunci cand se va pune problema angajarii tale
lucrurile pot sta invers: potentialul si potentul sef va invoca alte motive pentru
a nu fi nevoit sa recunoasca faptul ca nu este multumit de decorul pe care il
ofera sanii tai. Aici nu am ce sa spun, decat ca daca sanii sunt un criteriu de
angajare, mai tarziu un criteriu de mentinere a postului va fi gimnastica erotica:
daca nu vrei sa ii faci poftele sefului, el nu se va sfii sa angajeze o fata care
din punct de vedere intelectual nu se ridica la masura ta, dar care se pricepe
la ridicatul poalelor in cap. Iata ca nici aici pierderea ta nu e reala.
Putem
vorbi de un singur domeniu in care ai simti cu adevarat lipsa unor sani mai voluminosi:
in cazul in care ai vrea sa devii cantareata sau actrita. Cum ar fi Sandra Bullock
daca i-ar lipsi pieptul acela care ii baga in boala pe obsedatii care isi lipesc
poze cu ea prin WC-uri? Sa fim realisti: o actrita nedotata poate face sa scada
incasarile unui film. Vrei sa devii actrita sau cantareata? Putin probabil. Asa
ca nu are rost sa insistam asupra acestui subiect.
Oricum, ar trebui sa
iti dai seama ca nici dorinta unor fete care se afla in situatia ta si care spun:
"Vreau sa am sanii cat mai mari, oricat de mari ar fi?" nu are acoperire.
Iata ce scrie cu tristete o fata aflata in extrema cealalta: "Am un prieten,
de noua luni, si am fost de acord sa facem dragoste cand relatia noastra va implini
un an, dar simt ca nu o voi putea face pentru ca imi este rusine de sanii mei.
Astfel, am hotarat sa nu fac dragoste cu nimeni pana cand sanii mei vor fi mai
mici. Sunt foarte disperata, pentru ca el ma iubeste, dar nu stiu cum va reactiona
cand ii voi spune ca nu pot face dragoste cu el, pentru ca motivul nu-l va afla
niciodata."c15
Ciudat, unele fete se declara rebele atunci cand este
vorba sa asculte glasul Bisericii care le cheama la o viata curata, dar cand e
vorba de anumite idei fixe sau de satisfacerea unor capricii, iubirea de sine
le da puterea de a birui chiar si atractia sexuala. Cred ca fata care a scris
randurile de mai sus si-a dat seama cat de stupid este punctul ei de vedere, si
a inceput viata sexuala cu prietenul ei; desi cu asta nu a rezolvat nimic – a
cazut din lac in put.
nchei ravasul de fata adresandu-ma tuturor fetelor
care sunt nemultumite de putinatatea sau de volumul exagerat al sanilor lor: cautati
adevarata dragoste, cautati un tanar care sa va iubeasca cu adevarat. Veti vedea
ca daca dragostea voastra va primi binecuvantarea nuntii, atunci sotul vostru
va va iubi ca si cum ati avea cei mai super sani din lume. Unui sot care isi iubeste
sotia ii e drag fiecare centimetru din trupul ei. Daca dragostea porneste din
trup nu poate sa ajunga pana la suflet si sa-i acopere defectele, dar daca porneste
din suflet, atunci trece cu vederea micile "imperfectiuni" ale trupului.
Atunci cand doi oameni care se iubesc primesc binecuvantarea casatoriei, Dumnezeu
le curateste mintile si trupurile prin harul sau. Cei care va vor lua de sotii
nu vor regreta ca nu aveti bustul mai bogat, picioarele mai drepte sau dintii
mai stralucitori. Va vor iubi asa cum sunteti. Si nu va fi nevoie sa le dati cu
umbreluta la fund cand isi uita privirile pe sanii capabili ai femeilor de pe
celalalt trotuar?

Fragment din Tinerii si sexualitatea de Danion
Vasile

 


Masturbarea si prejudecatile

10 martie 2008

Pe un forum de discutii pe teme
sexuale, o fata ntreaba: "Amndoi, att eu cat si prietenul meu, ne masturbam
reciproc. Cauzeaza la ceva ? Sau … (exista ) efecte negative? Tin sa mentionez
ca nu am facut dragoste pna acum cu el. Iata raspunsul specialistului care se
ocupa de forum-ul respectiv: "In primul rnd tinem sa-ti spunem ca e de admirat
ca exista si tineri care nu trec direct la sex intravaginal si ncearca sa experimenteze
si alte forme de sex. E foarte important (pentru placerea voastra nu a altora)
sa va cunoasteti reciproc corpurile si placerile. Noi nu vedem nici un efect negativ
aici, fiind un lucru normal facut de o ucigatoare majoritate." Alti participanti
la discutie si dau si ei cu parerea:"Eu am citit si cred ca nu e
daunatoare masturbarea dect facuta n exces dar nu nteleg de ce nu o faceti
daca va iubiti. Eu nu cred ca e mai bine s-o faceti singuri si doar att."

Altcineva
scrie: "Sa mi zica si mie (cineva) care e partea rea n toate astea ca,
sincer, eu nu gasesc nici una."
O fata da un raspuns mai detaliat:
"1. E normal sa faceti orice va face placere la amndoi, att timp ct va
simtiti bine. Cnd veti fi amndoi pregatiti sa mergeti mai departe veti simti.
2.
atinsul reciproc e una dintre etapele firesti spre nceperea vietii sexuale; e
mai grav daca sari peste una (mai ales mai multe) si treci direct la contactul
sexual fara sa ai habar de altceva.
3. ajuta la ntarirea legaturii dintre
cei doi parteneri, la cunoasterea att a celuilalt, dar si a ta."
Daca
o batrnica ar citi rndurile acestea, ar spune oripilata: "Vai, dar pe vremea
mea foarte putini oameni faceau acest pacat. E o mpreunare cu dracul?" Cnd
tinerii aud astfel de pozitii, i apuca rsul: pentru ca majoritatea tinerilor
se masturbeaza, pentru ca foarte multi oameni maturi se masturbeaza, pentru ca
medicii spun ca masturbarea e o metoda normala de descarcare a energiei sexuale.
Totusi,
sa notam ca exista si puncte de vedere care considera ca masturbarea este o practica
ale carei consecinte sunt negative. Cel mai des invocata este dependenta pe care
o aduce dupa sine. Un tnar de 16 ani se plnge: "De vreun an jumatate, doi
ani, am nceput sa ma masturbez. La nceput o faceam o data pe luna, mai trziu
o data pe saptamna, iar din vara anului trecut am nceput (sa fac asta) n fiecare
zi. Pentru mine e ca un drog?"Nicu, 16 ani, c 123. Un altul, de 22 de ani,
scrie urmatoarele:
"Fiind la o vrsta de 15 ani, la care nu realizam
prea bine ce se ntmpla cu mine, am nceput sa ma masturbez. Revistele deochiate,
filmele nocturne si alte publicatii de specialitate m-au facut sa continui aceasta
practica pna n anul 1995; am ncetat sa ma mai masturbez. n acesti ani de zile
(am facut-o) fara a ma gndi la consecinte. Sincer sa fiu nu credeam ca acest
lucru mi va face rau. De abia acum realizez greseala fatala pe care am facut-o
si-as da orice sa o pot lua de la nceput. Cu toate ca am renuntat la practica,
complicatiile nu au ncetat sa apara?" C. 22 ani, c 122.
Totusi, numarul
celor care vor sa renunte la aceasta practica este mai mic dect cel al celor
care sunt partizanii ei, fie ca aceasta este singurul lor mijloc de descarcare
a energiei sexuale, fie ca n paralel au o viata sexuala de cuplu (din care nu
lipseste nici masturbarea reciproca), chiar si atunci cnd au ajuns sa si ntemeieze
o familie.
n vechime medicina avea o parere negativa despre aceasta practica,
considernd-o unul dintre cele mai daunatoare vicii care afecteaza att mintea
ct si trupul. Printre efectele ei medicii includeau ncetinirea cresterii, diminuarea
facultatilor mintale, pierderile de memorie, migrenele. Epilepsia, paralizia si
mbatrnirea prematura erau considerate posibile urmari ale masturbarii. Se considera
ca femeile care se masturbeaza ajung la isterie sau la boli psihice grave.(Chiar
si Sigmund Freud, unul dintre mentorii celor care au initiat marea revolutie sexuala
din secolul XX, considera ca masturbarea are urmari negative. Numai ca discipolii
sai de astazi preiau din nvataturile sale numai ce le convine. Lesne de nteles,
nu?)Este ciudat cum s-au ntors lucrurile, si cum medicina contemporana
are o pozitie att de favorabila masturbarii. Oare sute de ani doctorii au tot
gresit, si abia n urma marii "revolutii sexuale" studiile medicale
privitoare la masturbare sa prezinte un punct de vedere realist? Nu am de gnd
sa intru n detalii, dar ndraznesc sa spun ca am retineri fata de perspectiva
pe care medicina moderna o adopta n aceasta privinta.
Voi ncerca sa
ma opresc asupra punctului de vedere crestin asupra acestui mod de autosatisfacere
sexuala.
Pregatesc terenul prin cteva pareri pe care le voi comenta mai
jos? ncep cu cea mai impertinenta pozitie pe care am gasit-o, ntre sutele de
idei carora internetul le ofera cu generozitate spatiu. "Biserica e mpotriva
masturbarii, deci e trecuta la pacat. Ciudat, ca in Biblie Barosanu’ nu spune
nicaieri ca ar fi rau, si cine stie ce facea Iisus pe muntele Ghetzimani cnd
cerea papagalilor sa-l lase singur, dar na, daca n asemenea vremuri traim, asta
e."
Ideea ca Barosanu’, adica Dumnezeu, nu ar spune nimic n Biblie
contra masturbarii, se ncadreaza n curentul potrivit caruia pacat este numai
ce este mentionat n mod expres ntre cele 10 porunci.
Da, daca cautam
n Biblie cuvntul masturbare, nu vom gasi multe informatii. Gasim o referinta
la Onan, de la care vine si numele de onanie, nsa ceea ce facea Onan nu e acelasi
lucru cu masturbarea: Stiind nsa Onan ca nu vor fi urmasii ai lui, de aceea,
cnd intra la femeia fratelui sau, el varsa samnta jos, ca sa nu ridice urmasi
fratelui sau. Ceea ce facea el era rau naintea lui Dumnezeu si l-a omort si
pe acesta. Facere 38, 9-10.
Dar daca cineva ar fi interesat de ce spune
Dumnezeu prin cuvntul Scripturii, ar fi de ajuns sa aflam ca nici desfrnatii,
nici nchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici
furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor
mosteni mparatia lui Dumnezeu. I Cor. 6, 10. Malahienii, adica cei care practica
orice forma de autosatisfacere sexuala, nu vor ajunge n rai. Greu cuvnt!
Un
tnar scria: "La nceput m-am simtit bine, nici nu stiam despre ce e vorba
dupa ce am aflat simteam ca fac un pacat (dar acum stiu ca majoritatea oamenilor
se masturbeaza si nu e nici o problema)." Numai ca un pacat nu se judeca
n functie de cti oameni l fac sau nu. Hotia e hotie si daca exista n lume
un singur hot, si daca lumea e plina de hoti. Este adevarat ca la spovedanie duhovnicul
va fi mai ngaduitor cu un hot care a crescut ntr-un sat plin de hoti – si caruia
i-ar fi fost foarte greu sa priveasca viata prin niste dioptrii curate – dect
cu un hot care a crescut ntr-un sat de oameni cinstiti, si care a respins de
buna voie influenta mediului n care a crescut. Masturbarea e pacat, si va ramne
pacat oricte eforturi ar face medicina si pedagogia moderna de a-i convinge pe
tineri ca aceasta practica este nevinovata.
Un alt tnar si da si el cu
parerea: "Ma si intereseaza daca Biserica zice sau nu ca e pacat; pe vremea
cnd era nevoie de orice om se putea naste, era pacat sa "irosesti samnta",
daca voiai s-o faci gaseai pe cineva, eventual se nastea un copil, asta era ideea…
Dar astazi cnd deja sunt de peste 2 ori mai multi oameni dect poate tine planeta
asta n conditii bune, e o tmpenie…". Aceasta idee nu este att de ridicola
cum i s-ar parea unui om obisnuit sa citeasca numai Paterice si Vieti de sfinti.
n Vechiul Testament citim ca Adam a avut mai multe femei. De ce? Dumnezeu ngaduia
poligamia pentru nmultirea mai rapida a neamului omenesc. E logic sa ne dam seama
ca masturbarea era un factor care ar fi actionat n directie contrara. (Pe
undeva si statul ar trebui sa nteleaga ca o politica de promovare a masturbarii
ar avea consecinte negative n plan social. Un exemplu demn de luat n seama l
ofera statul american Texas, unde comercializarea obiectelor folosite pentru masturbare
a fost interzisa. Politistii au avut mult de furca cu cei care au ncercat sa
se ocupe cu acest negot)
Numai ca masturbarea nu este pacat numai pentru
ca ar diminua numarul pruncilor. Masturbarea este pacat si cnd este nsotita
de actul sexual. Masturbarea este o mutilare a fiintei. Organele sexuale, asa
cum exista ele dupa caderea lui Adam, nu folosesc producerii placerii. Ele folosesc
unirii trupesti dintre barbat si femeie, unire care ar trebui sa fie manifestare
a dragostei si nu a instinctului sexual, a poftei animalice care l asalteaza
pe om. Cea mai fireasca roada a dragostei sunt copiii. Dar, totusi, Biserica nu
interzice femeilor care sunt sterpe sa faca dragoste cu sotii lor. Deci dragostea
dintre soti se poate manifesta chiar si atunci cnd lipseste rodul ei viu – copiii.
Oare
nu este aceasta dragoste tot o forma de masturbare, din moment ce lipsesc copiii?
De ce nu interzice Biserica femeilor care sunt sterpe sa aiba relatii sexuale
cu sotii lor?
Raspunsul e simplu: n timp ce dragostea trupeasca este un
limbaj prin care sotii se daruiesc unul altuia, masturbarea este o forma de manifestare
a iubirii de sine, de sufocare prin singuratate, de exacerbare a poftelor trupesti.
Daca n dragostea trupeasca dintre soti sufletul domina pornirile trupului, n
masturbare sufletul este dominat de pornirile trupesti.
Dar cnd sotii
se masturbeaza n timp ce fac dragoste, pentru a-si mari apetitul sexual? nseamna
ca sotii nu fac dragoste, fac o partida de sex. Nefiind multumiti cu ceea ce le
ofera unirea trupeasca fireasca, ei recurg la artificii care transforma daruirea
lor ntr-o unire animalica. Curatia unirii lor este calcata n picioare. Nu comunicarea
cu celalalt conteaza, ci intensitatea trairii propriei pofte. Celalalt are valoare
numai n masura n care amplifica senzatiile tari. Celuilalt i se da atentie numai
ca ntr-un schimb mutual: l satisfac mai bine pentru ca si el sa faca acelasi
lucru cu mine.
Am putea sa ne oprim putin asupra dependentei de masturbare.
Tnarul care scria ca pentru el acest obicei a devenit un drog nu exprima o pozitie
singulara. Atunci cnd cineva pacatuieste fara sa si dea seama ca ceea ce face
este rau, fara sa aiba mustrari de constiinta, nu simte pacatul ca un lant. Dar
n momentul n care constientizeaza pacatul si vrea sa se rupa de el, si da seama
ca de fapt libertatea lui este ngustata de obiceiurile care i-au nlantuit att
trupul ct si sufletul.
"Da, dar ma masturbez ca sa nu ma culc cu
prietena mea. O respect si singurul mod de a o lasa n pace este sa fac asta.
Am dureri foarte mari de la hormoni, si daca nu m-as masturba as nnebuni."
Am
auzit acest punct de vedere. Pare a fi altruist. Numai ca nu este. Diavolul ncearca
sa ne orbeasca astfel nct sa avem de ales una din doua sau mai multe variante
pacatoase. Da, este bine ca un astfel de tnar nu se culca cu prietena lui. Numai
ca modul n care o face este gresit. Masturbndu-se, sufletul sau se va murdari
ncetul cu ncetul. Trupul sau, care se va nvata cu placerile animalice, va cauta
metode de satisfacere din ce n ce mai intense. Si, pna la urma, tnarul se va
culca cu prietena lui. Daca nu cumva, din acelasi altruism prost directionat,
o va face cu colegele ei sau cu fetele de pe centura.
Tinerii care se masturbeaza
ar trebui sa si dea seama ca masturbarea este o forma de autodistrugere, att
sufleteasca ct si trupeasca. Cel care face acest pacat nu se rupe numai de Dumnezeu,
se rupe si de ceilalti, devine mai nchis n sine, mai egoist. Iar daca am vorbi
de autodistrugerea trupeasca, ar trebui sa amintim numai de problemele pe care
le au n viata de familie cei care au fost dependenti de masturbare nainte de
casatorie. De multe ori sunt incapabili sa nteleaga faptul ca dragostea trupeasca
ar trebui sa fie un limbaj al dragostei, si nu doar un mijloc de a trai placeri
culminante.
Efectul negativ al masturbarii ndelungate nu trebuie privit
ca un obstacol de netrecut pentru ajungerea la un echilibru n relatia trupeasca
dintre soti. Numai ca, asa cum se ntmpla cu orice patima, lupta pentru a scapa
de ea presupune un efort ndelungat. Cel pentru care masturbarea a devenit un
obicei va trebui sa se lupte pentru a scapa de ea cu aceeasi staruinta cu care
un betiv vrea sa se desparta de sticla lui. Iar daca nu renunta la masturbare,
procesul de autodistrugere n transforma ntr-un rob al propriilor hormoni.
Sunt
constient de faptul ca exista att de multe articole n revistele pentru tineri
care prezinta masturbarea ca pe un lucru firesc, care nu ar avea nici o implicatie
religioasa. "De ce sa fie Dumnezeu mpotriva placerii, cta vreme nu sufera
nimeni? Ce, a venit cineva de pe lumea cealalta sa spuna ca acolo cei care s-au
masturbat au fost pedepsiti pentru pacatul lor?"
n loc sa vin cu
o gramada de argumente teologice, prefer sa spun ca nu era nevoie sa vina nimeni
de pe lumea cealalta ca sa confirme o nvatatura morala a Bisericii. Daca Biserica
a nvatat ca masturbarea este pacat, asa este. Si totusi, pentru cei mai slabi
n credinta, spun ca au fost mai multe cazuri ale celor care au avut vedenii ale
lumii de dincolo, si care au spus ca masturbarea este un pacat foarte grav, care
aduce dupa sine pierderea mntuirii.
Nu toti tinerii care vor citi aceasta
marturie o vor lua n serios. Dar tinerii care cred n Dumnezeu, si care s-au
masturbat fara sa si dea seama de implicatiile acestui act, vor privi lucrurile
dintr-o alta perspectiva. Minunea pe care o redau n continuare nu are nevoie
de comentarii. Va strni rsetele necredinciosilor. Iar altora le va ridica semne
de ntrebare?
 
                         Fragment din Tinerii si sexualitatea de Danion
Vasile



Jertfa= Iubire!

9 martie 2008
Ma intreb,poate si unii
din voi v-ati intrebat,cum e sa te jertfesti pentru Hristos,ce inseamna
asta?Cum au fost atatia martiri care si-au dat viata pentru
HristosCum au putut ei sa accepte suferinta si moartea cu atata
luciditate si constiinta?

Gandul mi se abate in special catre Sfintii martiri din
inchisorile si lagarele comuniste.Cat de mult au suferit ei pentru ca
isi marturise-au un sentiment, isi marturise-au iubirea,si nu fata de
orice,nu fata de ceva pamantesc,lumesc,ci insasi fata de Creatorul
lor,de Mantuitorul lor,de cel ce iubeste pe noi toti atat de mult incat
daca si-ar da seama fiecare om de asta,atunci toti ne-am indrepta la
credinta adevarata si nimeni nu ar mai cauta pacatul.
Si pentru ca il iubeau atat de mult pe Dumnezeu,fii si slujitorii
Antihristului ii chinuiau atat de mult.Si cat de mare e putetea
Domnului,si dragostea s-a.Pentru ca Antihristii nu au facut decat sa
sfinteasca atatea suflete,cata ura si cat rau s-a transfosrmat in
bucuriePrin badjocora,chinuri groaznice pana la moarte,acei oameni
canta slava lui Dumnezeu acuma,impreuna cu cetele ingerilor,iar
sfintenia lor a venit prin iubire,iubire intru Hristos si intru
aproapele,caci cu cat ei iubeau mai mult,cu atat ii ardea mai tare pe
cei ce ii torturau.Dupa cum spune si Parintele Arsenie
Papacioc,Comunismul a umplut cerul de Sfinti
Singurul raspuns pe care l-am gasit e deci IUBIREA.Ei l-au iubit atat
de mult pe Domnul nostru Iisus Hristos,incat tot ce era primit in
numele lui,era primit cu iubire.Acei martiri iubeau sa sufere pentru
Hristos,iubeau sa moara pentru Hristos si dupa aceasta suferinta
tanjeau.Cum sa nu poti suferi si mai ales accepta suferinta cand o
iubesti.Ce poate fi mai frumos decat sa iubesti si mai implinitor daca
nu manifestarea acelei iubiri,trairea ei.
Poate ca suna un pic straniu si ciudat Sa mori pentru Hristos,cum
asa?Dumnezeu vrea sa murim in chinuri si suferinta in loc sa ne bucuram
de darul vietii ce ni la dat?Cum vine asta?Dragii mei frati si surori
intru Hristos,acei marturi nu mai traiau pentru ei,ci pentru
Hristos.Pentru ca au cunoscut,au simtit puterea Dumnezeiasca,puterea
Duhul Sfant care era viu in ei.In Sfantul Duh ei isi alinau si foamea
,si setea,si chinurile cele groaznice,si toate ocarele si badjocorele
ce le primeau,si singuratatea si frigul umed al temnitei.Ei erau dj
in imparatia lui Hristos,erau mai presus de ingeri,ingerii le cantau
slava lor; traiau o bucurie de nedescris si de negasit pe
pamant.Oricare dintre noi,daca am fi vrednici sa gustam macar o sutime
din dragostea si bucuria ce salasluia in sufletele lor,nu am mai avea
nevoie de altceva,nici de televizor,nici de internet,nici de clacile de
la coltul scolii sau de la scara blocului,ci am cauta doar rugaciunea
si ne-am darui intrega noastra viata lui Hristos Dumnezeu.
Cat de frumoasa e iubirea,cat de pura,cat de profunda.Toti o
cautam,toti o pretindem,dar cati stim unde sa o cautam,cati stim ce
reprezinta ea?Toti vrem sa fim iubiti,dar cati daruim iubire?
Insusi Hristos Dumnezeu s-a coborat printre noi,pacatosii si
nevrednicii,si s-a jertfit pentru noi,pentru fiecare dintre noi,intru
iertarea pacatelor noastre si intru mantuirea noastra,noi cei care il
hulim,il badjocorim,ne inchinam idolilor lumii si traim in cele mai
mari si mai rusinoase pacate in fata lui Dumnezeu.Si cat a suferit
Domnul pentru noi,a fost badjocorit,batut,torturat,rastignit,si a murit
pentru noi si a inviat pentru noi.El insa nu ne cere noua sa murim
pentru El,ci din potriva,ne cere sa traim pentru El.Ce demonstratie de
iubire poate fi mai mare decat asta?Cine a dovedit atata iubire,iubire
pana la propria moarte,cine?Sa fie Budha sau Mahomed sau alti idoli la
care se inchina lumea din zilele noastre?NU!Dumnezeu e doar
unul,cuvantul lui Dumnezeu e doar unul,cine il cinsteste si traieste
pentru El,acela se va bucura de pacea si bucuria vesnica,acela se va
mantui.Si Sfintii Inchisorilor stiau asta,stiau ca Hristos e viata
lor,si au trait si s-au jertfit si au marturisit pe El pana la moarte.
Din nefericire insa,cei mai multi dintre noi confundam iubirea cu
propria noastra buna stare.Dar nu e asa,caci dupa cum Domnul Iisus
Hristos,ne-a aratat,si cei ce s-a sfintit marturisind si iubind in
numele Sau,iubirea e jertfa,iubirea e propria jertfa,in suferinta,pana
la moarte.
Cati dintre noi vom intelege acestea,tot atatia vom gasi adevarata iubire,iubire adesavarsita.
 
Machidon Cezar Alexandru

“Lasati copii sa vina la mine!”

9 martie 2008
Dar cati copii mai vin la Hristos in zilele noastre?Cati copii
incepad de la cei de gradinita si pana la adolescentii din liceu mai
vin pe calea credintei?Cati pun pe Hristos inaintea filmelor,jocurilor
pe calculator,desenelor animate,iesirilor cu gasca in oras,mersul in
discoteca inca de la varste foarte fragede cand cei mai multi sunt
foarte vulnerabili la anturaj.CATI?
Raspunsul probabil e foarte simplu si stiut de toti,FOARTE PUTINI.Comunismul probabil e de vina,ar spune unii.Parintii crescuti si
educati pe timpul dictaturii comuniste nu au avut acces la cele
bisericesti,din cauza vremii de prigoana pentru drept credinciosi din
timpul acela.Cei mai multi au ales calea ateismului impus decat dreapta
credinta,dar nimeni nu si-a gasit implinirea,pentru ca nu ai cum sa iti
gasesti imlinirea in patimi si in minciuni.Si cum parintii nu-s
credinciosi,atunci cum sa fie copii educati sa il iubeasca pe
Hristos.Copii sunt asanati si sufleteste si trupeste cu tot felul de
idoli ai vremii pe care chiar parintii i le ofera.
Darsi copii
au constiinta lor si de la o varsta pot vedea singuri ca exista un
Dumnezeu iubitor de toti si toate si pot realiza ca linistea
sufleteasca nu vine prin pacat.Multi insa cauta unde nu trebuie si
ajung sa se drogheze,sa se prostitueze,sa fuga de acasa,sa se
sinucida,pentru ca nu au cautat unde trebuie,au cautat implinirea si
dragostea in lume,in cele lumesti si patimase.
Chiar si in contact cu oameni cu har,cu preoti de la
Sfintele Manastiri adolescentii asculta,sunt atenti,si se impart in
doua categorii,cei care raman un pic impresionati si cei care spun
ee..si popa asta,nu stie ce zice..Dar odata iesiti din curtea
manastirii cele doua categorii se reunesc intr-una,cea care isi aprinde
imediat tigara,nu rateaza nici un cuvant vulgar sau sa rada de ce au
spus preotii respecivi.Aceste lucruri grave,lipsa constientei
crestine,alungarea Duhul Sfant din suflete,sunt ceea ce vrea diavolul,e
calea pierzaniei.
                                                            
La scoala religia e din ce in ce mai putin bagata in
seama,profesorii sunt tinuti din scurt ca nu cumva sa spuna ceva
suparator,iar cei care spun lucrurilor pe nume sunt luati drept nebuni.
Un numar destul de marisor de preoti mireni de pe la orase sau
sate sunt plini de interese si tot mai multi sunt cei care se vand
ecumenismului.Iar cei din manastiri care mai spun cate un cuvant de
suflet si care au traire a dreptei ortodoxii sunt foarte putin cautati.
In astfel de conditii cresc copii din ziua de azi,cresc fara sa
stie de dragostea lui Hristosi,fara sa fie liberi in alegerile lor,fara
o educatie crestin-ortodoxa,deci aparent fara nici o speranta pentru
mantuirea lor.Pentru ca sperante sunt pana in ceasul mortii si Dumnezeu
are grija sa ne lumineze in timpul vietii incat sa vedem cat de gresit
mergem,dar daca in acel moment noi tot pacatul il alegem,atunci
Dumnezeu nu ne forteaza,caci totul depinde de vointa noastra.
                                                                               Am vorbit despre cautarea si gasirea implinirii,pentru ca
asta e obiectivul tuturor in misiunea acestei lumi,de asta facem atatea
achizitii de bunuri,de asta mergem in calatorii,in locuri extravagante
si unde ne mai trimite societatea,caci asta facem cu totii,nu ne ducem
noi,ne trimit altii,facem ce se promoveaza si ce e la moda,suntem
sclavii massmediei si libertatea sub numele careia traim lipseste
desavarsit.Dar implinirea nu o vom gasi niciodata aici,implinirea nu
poate fi altceva decat mantuirea si mantuirea nu o gasim decat in
dreapta biserica a lui Hristos,Ortodoxia,in trairea acestei
credinte,caci credinta fara fapte este moarta.
 
Machidon Cezar-Alexandru

Tineretea de azi si implinirea frumusetii ei

9 martie 2008
       Tineretea este caracterizata indeobste prin exuberanta si spontaneitate.Ea reprezinta o perioada a vietii omului in care vederea realitatii incepe a prinda contur din ce in ce mai clar,in care mintea omului nefiind inca adaptata vietii sociale si culturale,reflecta in mod spontan lucrurile pe care le percepe;cu alte cuvinte, personalitatea tanarului se formeaza prin imitatia celor cu care ia contact. De pilda,scoala in genere are rol formativ (pe langa cel informativ) asupra persoanei tinere.Educatia din familie si cea scolara insufla tanarului anumite conceptii,pe care acesta,neavand discernamant, le asimileaza si le urmeaza intocmai.De aceea,o educatie adecvata, care sa impodobeasca personalitatea tanarului cu niste principii sanatoase, se impune de la sine.Educatia nepotrivita poate perverti firea si temperamentul tanarului astfel incat, acesta sa nu poata reusi a-si exprima in chip sincer continutul sufletesc.O educatie care nu este apropiata  de structura intima a sufletului tanar poate forma o personalitate stalcita a persoanei.                                                                                              
Exuberanta sau vioiciunea tanarului reflecta simplitatea caracterului si reprezinta bucuria de a trai si reactiile spontane (si necalculate) la situatiile vietii in care este angrenat.Daca tanarul este educat potrivit cu temperamentul sau va deveni un ,,om dintr-o bucata” ,adica conform cu propria fire,fara a fi duplicitar.Daca insa nu ii este insuflata o educatie (morala) cuviincioasa,caci perceptele morale mentin firea omului in limite normale,tanarul va suferi tulburari de comportament,de temperament.    Actualmente,deprinderile unor tineri sunt confuze,sunt amorale,fiindca acestia nu se abat de la o anumita moralitate,ci n-o urmaresc.Moralitatea nu este o norma de conduita care are scopul de a mentine relatiile dintre oameni intr-un cadru pasnic.Ea are puterea de a forma launtric pe om,de a-l mentine in limitele propriei firi.Familia este primul mediu in caretanarul isi insuseste primele deprinderi,in care primeste educatia elementara.Parintii transmit propria lor educatie,iar masura moralitatii lor devine si masura conduitei tanarului suflet.Un parinte nu poate sa educe un copil decat dupa propriul chip,fiindca este un model,un exemplu pentru fiul sau. Parintii au mare responsabilitate in formarea culturala si mai ales morala a propriilor fii.Sentimentele nobile precum dragostea trebuiesc insuflate de catre parinti;copiii nu cunosc chipul sau manifestarea sentimentelor decat prin vederea unui exemplu.   Pana nu cunoaste raul,tanarul are o mare libertate sufleteasca, ,,zboara” ;de aceea,educatia morala ii este absolut necesara,pentru a intra in viata,pentru a se maturiza fara suferintele survenite din infaptuirea raului.Consecintele educatiei nepotrivite lasa cicatrici ,uneori grave si dureroase,in sufletele tinerilor.Raul paraziteaza sufletul cel tanar facandu-l sa sufere.  Frumusetea tineretii se vadeste si prin afirmarea idealismului celor tineri.Acest idealism care incearca sa-l proiecteze si in realitatea imediata,arata starea launtrica a tinerilor.Cei mai in varsta privesc uneori cu dispret sau cu nedumerire aceasta atitudine a celor tineri.O educatie propice poate prelungi acest idealism sublim pana la sfarsitul vietii.Structura insasi a sufletului tanar,neparazitat de rau,contine in germene, implinirea acestui ,,de neatins” idealism.Bucuria in fata cursului vietii,reflecta nazuinta spre o bucurie si mai mare.Aceasta nazuinta este fireasca pentru sufletul omului,nu numai pentru cel tanar.Inaintarea in bine depinde in buna masura de vointa omului.Dar ca sa ajunga tanarul sa constientizeze aceasta ,trebuie sa fie calauzit.   Cand tanarul se impiedica in drumul pe care-l urmeaza spre indeplinirea idealului(in genere acest ideal graviteaza in jurul binelui) se confrunta cu anumite stari de tensiune la nivel psihologic.Repetandu-se aceste stari,ajung sa  produca in sufletul tinerilor oarecare tulburari,pe care le numim crize de personalitate(uneori acestea pot fi majore).Aceste crize se produc din pricina unei cautari gresite in directia implinirii idealului;Implinirea omului in bine presupune osteneala;de aceea,tinerilor trebuie sa li se insufle dragostea de osteneala,iar nu de confort,de trandavie,care dupa cum observam il conduce pe tanar la cautarea satisfacerii launtrice(caci implinirea idealului spre care nazuieste tanarul este o nevoie launtrica) prin apelul la droguri,la bauturi alcoolice,in relatii sexuale,muzica care instiga la violenta .La aceste patru cautari se rezuma  tanarul pentru a-si implini nevoia launtrica (pe care o numim ideal).   Mintea tanarului lipsita de podoabele gandurilor bune, pline de viata si nadejde,cauta sa evadeze in sfere halucinatorii care ii aduc o implinire iluzoriesi care lasa in urma o secatuire sufleteasca,un gol launtric.Tanarul cautand sa se elibereze de acest gol sau sa-l umple,cauta sa fuga de sine insusi,aruncandu-se intr-o forma de placere euforica,dar amagitoare, produsa de droguri.Drogurile starnesc ,la nivel biologic si psihologic, niste reactii euforice,de relaxare,de care tanarul se simte coplesit ;dupa sfarsirea efectului drogurilor,tanarul resimte o stare se extenuare launtrica care-l tintuieste.Ciclul acesta :fuga de durere launtrica spre a o elimina prin placere se repeta pana la depresie,caci golul launtric pe care-l genereaza placerea produsa de droguri sporeste continuu.Sufletul zbuciumat de efectul drogurilor nu poate sa-si afle odihna..Bauturile alcoolice sunt tot un soi de drog,avand efectul unei euforii la nivelul psihologic,care creeza de asemenea dependenta,si care are aceleasi efecte asupra evolutiei launtrice a tanarului.Relatiile sexuale care nu au ca scop zamislirea de copii,ci numai cautarea unei placeri sporite,produc mari tulburari sufletesti.Chiar daca instinctul sexual este o pornire fireasca a firii omului ,abuzul de sexualitate,perverteste mentalitatea tanarului,creand o obsesie la nivelul constiintei; aceasta obsesie preschimba vederea celui cu pricina ,facandu-l sa vada in aproapele sau un mijloc de satisfactie a placerii.Muzica rock si genul de muzica numit manea indeamna pe tanar la folosirea mijloacelor artificiale de satisfacere launtrica amintite mai sus;mai indeamna de asemenea si la violenta,la imoralitate,la nepasare fata de viata,si in cele din urma la sinucidere.  
Biserica Ortodoxa are solutii optime pentru toate aceste ,,probleme” cu care se confrunta tinerii.Redam mai jos un indreptar de viata crestina care daca e pus in practica poate sa preschimba si sa implineasca pe tanarul cel cautator de bine si de implinire launtrica.Acest indreptar este alcatuit de un Parinte renumit contemporan  pe nume Teofil Paraian si in cuprinsul caruia se conjuga cu cateva percepte de viata sanatoasa (spritual si trupesc)  de-ale Pr. Arsenie Boca.
1) Participarea activa la Sf. Slujbe ale Bisericii.Participarea,iar nu asistarea; tanarul trebuie sa aiba constiinta participarii active la Sf. Slujbe.
2) Rugaciunea de dimineata si de seara ,de la timpul meselor;iar daca tanarul are duhovnic este dator sa urmeze canonul dat de acesta.Cu sufletul deschis, tanarul poata dobandi simtirea prezentei lui Dumnezeu,caci Dumnezeu nu intarzie sa se faca simtit celui ce cu sinceritate il cauta.Iar rodul rugaciunii este odihna sufleteasca survenita de pe urma simtirii prezentei lui Dumnezeu.(Fericitul Augustin:,,Tanjeste sufletul meu dupa Dumnezeu si nu-si va afla odihna pana se va salaslui intru El ”).
3) Rugaciunea de toata vremea:,,Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul”;este un mijloc de apropiere de Dumnezeu,un mijloc de cercetare de sine,un gand etalon pentru cunoasterea celorlate ganduri si un mijloc prin care Dumnezeu daruieste Harul Sau.
4) Citirea zilnica a doua capitole din Sf. Scriptura (Noul Testament).Acest lucru fiind de mare importanta,fiindca impodobeste mintea cu gandurile lui Dumnezeu,niste ganduri bune care genereaza alte ganduri bune,pozitive.
5)Postul,facand parte din randuiala Bisericii trebuie tinut.Semnificatia Postului reprezinta pe langa abstinenta,puterea de autocontrol si fiind o jertfa,inlesneste Rugaciunea.
Apoi : a) Oxigen, problema oxigenului n viata spiritual. Are mare important, n sensul c un creier oxigenat gndeste altfel dect un creier care trebuie s suporte lips de oxigen sau mputinare de oxigen.b) Glicogen – glicogenul fiind zahrul din ficat este o substant alctuit n organism prin lucrarea lui Dumnezeu, prin lucrarea organismului, asa cum l-a fcut Dumnezeu.glicogenul nu se poate realiza asa cum trebuie dac omul nu insist pentru un echilibru n ceea ce priveste hrana.c) Somn – somnul fiind un dar de la Dumnezeu, pentru care noi ne rugm seara (s ne fie somnul limpede, s ne fie somnul netulburat de vise care near putea aduce tulburare, sau near putea aduce spaim, sau stiu eu ce near putea aduce) lui Dumnezeu s ne dea somn linistit , somn cu pace. E foarte important s dormi att ct ti este necesar ca s duci o viat eficient, o activitate eficient. Cnd esti odihnit, poti s te rogi (dimineata, cnd te scoli, esti mai bun pentru rugciune, seara, cnd te culci, esti obosit) -cel putin sase ore de somn continuu.d) S-ti pstrezi hormonii, adic s nu faci abuz de energie sexual, s nu te axezi pe plcerea sexual, s fii abstinent, asta nseamn. E o chestiune care nu tine de rnduiala lui Dumnezeu si care nu tine de rnduiala firii si care, de fapt, nu aduce nimic spiritual. e) S ai conceptie de viat crestin. Adic s nu te iei dup idei, dup conceptii, dup teorii extracrestine, din Asia sau stiu eu de unde, de la pgni, n orice caz; ci s ai n vedere nvttura Bisericii, credinta noastr, conceptia crestin, care ne ajut, ne d posibilitatea s ne mntuim, ceea ce nseamn s ne mbunttim sufleteste, s devenim mai buni, s nu mai fim ri, pentru c pn la urm, mntuirea asta nseamn, s se evite negativele si s se ntreasc pozitivele.  
Urmand indreptarul redat mai sus,tinerii isi pot incununa frumusetea si vioiciunea,implinindu-se si  in plan spiritual,lucru spre care tanjesc in mod firesc.

Un gand de inceput

7 martie 2008
 
 
           Unii dintre noi se bucura de libertate…altii insa nu. Cei care o au de multe ori se folosesc de ea sau o inteleg in mod gresit. Ceilalti si-o doresc. Insa uitam un lucru: in fata lui Hristos suntem cu totii liberi: liberi sa-L cunoastem pe El si invataturile Sale. Nimic si nimeni nu ne poate sta impotriva…suntem atat de liberi sa-L gustam pe Hristos!!! Asa cum sta lumanarea copilasului din imagine asa sa stea si sufletele noastre aprinse dupa dragostea lui Iisus Hristos ! Privegheati si va rugati!

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X